Ellen DeGeneres
Publicat pe 14.06.2011 la 18:37 Actualizat pe 21.05.2012 la 16:08
Ellen DeGeneres s-a născut la 26 ianuarie 1958.
A crescut în Metairie – Louisiana. Este fiica lui Betty Jane DeGeneres (logoped) şi a lui Elliot DeGeneres (agent de asigurări). Are un frate, Vance DeGeneres – producător şi muzician.
Are strămoşi francezi, englezi, germani şi irlandezi. A fost crescută în religia Creştină Scientologică până la vârsta de 13 ani. În 1973 părinţii s-au separat şi apoi au divorţat. La scurt timp mama ei s-a recăsătorit şi a luat-o cu ea în New Orleans (Atlanta, Texas).
A absolvit liceul din Atlanta în mai 1976. A urmat Universitatea din New Orleans – Facultatea de Ştiinţele Comunicării. Însă după un semestru a abandonat şcoala pentru munca de birou într-o firmă de avocatură. A vândut haine pentru lanţul de magazine Merry-Go-Round la Lakeside Shopping Center, a fost chelneriţă la TGI Friday’s dar şi într-un alt restaurant, zugrav, hostess şi barman. Despre toate acestea ea face referiri în spectacolele sale de comedie.
Este actriţă de film, actriţă de stand-up comedy şi gazdă tv. A devenit cunoscută odată cu lansarea celebrului talk show The Ellen DeGeneres Show.
Ca actriţă de film şi-a făcut debutul în Mr. Wrong, a apărut în EDtv şi The Love Letter, apoi şi-a împrumutat vocea personajului Dory din animaţia Disney - În căutarea lui Nemo, ocazie cu care a fost răsplatită cu un premiu Saturn – prima şi singura dată când o voce obţine un asemenea premiu.
A apărut de asemenea în două comedii tv: Ellen 1994 – 1998 şi The Ellen Show 2001 – 2002.
A câştigat numeroase premii pentru munca şi acţiunile sale caritabile, printre care un număr recod de 12 premii Emmy.
Cariera
Stand-up comedy
DeGeneres şi-a început cariera în stand-up prin cluburi mici şi cafenele. În 1981 era maestru de ceremonii la clubul Clyde Comedy din New Orleans. Spune că a fost influenţată de Woody Allen şi Steve Martin. La începutul anilor 80 a debutat cu o serie de turnee naţionale. În 1986 a apărut pentru prima oară la Tonight Show cu Johny Carson care i-a făcut legătura cu Bob Newhart.
Pe ecran
La sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90, a avut roluri în filme ca Open House şi Coneheads.
Sitcom-ul Ellen (1994-1998)
Materialul de comedie al lui DeGeneres a devenit baza unui sitcom de succes intitulat Ellen ce a rulat între 1994-1998 (numit These Friends of Mine în timpul primului sezon). Show-ul a rulat la postul TV ABC s-a bucurat de popularitate încă de la primele sezoane datorită stilului şi umorului observaţional al lui DeGeneres în mare parte.
The Ellen Show
DeGeneres s-a întors în televiziune în 2001 cu un nou sitcom la CBS intitulat The Ellen Show.
Premii Emmy
Ellen a fost gazda a numeroase ceremonii de decernare a unor premii cum ar fi: in 1996 si 1997 gazda a Premiilor Grammy, în 2001 gazda premiilor Emmy şi în 2005 gazda a premiilor Primetime Emmy .
Si-a imprumutat vocea…
Ellen şi-a împrumutat vocea peştisorului Dory în animaţia În căutarea lu Nemo marca Disney/Pixar. Pentru vocea împrumutată personajului din această animaţie, ea a primit un premiu Saturn de la Academia de Science Fiction, Fantezie & Horror şi este pentru prima dată în istorie când este acordat un astfel de premiu.
Şi-a mai împrumutat vocea câinelui din filmul lui Eddie Murphy – Dr. Dolittle.
The Ellen DeGeneres Show
DeGeneres a lansat show-ul tv The Ellen DeGeneres Show în septembrie 2003. Încă de la începutul sezonului ea a invitat o mulţime de celebrităţi cum ar fi Sharon Osbourne sau Rita Rudner. Show-ul a fost de 11 ori nominalizat la premiile Daytime Emmy încă de la primul sezon, inclusiv la categoria Cel mai bun Talk Show şi a obţinut 25 de premii Emmy în primele 3 sezoane.
Ellen DeGeneres este celebră pentru faptul că dansează şi cântă împreună cu publicul din studio la începutul fiecărui show şi în timpul pauzelor publicitare. Adesea acordă diverse premii şi excursii celor prezenţi în platou.
În mai 2007 a fost spitalizată şi obligată să nu se ridice din pat datorită unei rupturi de ligament. A continuat show-ul de pe patul de spital supravegheată fiind de o asistentă medicală. Invitaţii au stat şi ei de asemenea pe paturi de spital.
În mai 2009 a sărbătorit 1000 de episoade ale Ellen Show, avându-i invitaţi printre alţii pe Oprah, Justin Timberlake şi Paris Hilton.
În 2007 a fost gazda celei de a 79-a gale a Premiilor Amademiei. Apoi, pentru acest lucru a avut o nominalizare Emmy.
Este membră a Federaţiei Americane a Artiştilor de Radio şi TV (AFTRA) şi a Breslei Scriitorilor din America (WGA).
Purtătoare de cuvânt
În noiembrie 2004 DeGeneres a apărut într-o campanie publicitară pentru American Express. Unul dintre cele mai recente spoturi este pentru aceeaşi companie şi este un film alb-negru de două minute în care apare alături de o mulţime de animale. În 2007 acest spot a primit un premiu Emmy pentru Un spot de excepţie.
American Idol
În 2010 Ellen DeGeneres o înlocuieşte pe Paula Abdul în juriul celui de al 9-lea sezon al American Idol şi a semnat un contract prin care rămânea în juriu pentru cel puţin cinci sezoane, însă a renunţat după numai un singur sezon, declarând “nu am simţit că mi se potriveşte”.
Eleveneleven
În mai 2010 Ellen anunţă în cadrul show-ului ei faptul că a pus bazele unei case de discuri numită Eleveneleven. Întrebată fiind de ce a ales acest nume, ea a spus că adesea se uită la ceas la 11:11, că l-a găsit pe Greyson Chance într-o dată de 11 şi că numărul pe care el îl purta pe tricoul de fotbal avea numărul 11.
Premii
Premii Daytime Emmy
- Un Talk Show de Excepţie, The Ellen DeGeneres Show – 2004, 2005, 2006, 2007
- Gazda a unui Talk Show de Excepţie, The Ellen DeGeneres Show – 2005, 2006, 2007, 2008
- Un scenariude excepţie, The Ellen DeGeneres Show – 2005, 2006, 2007
Premii Emmy
- Un scenariu de excepţie pentru o serie de comedie, Ellen: "The Puppy Episode" – 1997
Premii People's Choice
- Star Feminin Favorit – 2005, 2006, 2007, 2008
- Gazda a unui Talk Show Favorit – 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010
- Favorite Yes I Chose This Star – 2008
Pemiile Kids' Choice
- Vocea preferată dintr-un film de animaţie – 2004
A scris două cărţi
- 1995 - My Point...And I Do Have One. New York: Bantam Books
- 2003 - The Funny Thing Is.... New York: Simon & Schuster