Povestea cazinoului din Constanța: fundații modificate de trei ori
Publicat pe 30.10.2017 la 15:55 Actualizat pe 30.10.2017 la 16:19
Cazinoul din Constanata troneaza trist si singur pe faleza. Nici turistii nu il mai admira. Daca privim putin in urma, se pare ca soarta i-a fost pecetluita inca de la inceput.
Astăzi e o ruină, una frumoasă, însă! Deşi ani la rând s-a promis readucerea clădirii la strălucirea de altădată, Cazinoul din Constanţa tronează trist şi singur pe faleză. Nici turiştii nu îl mai admiră. Dacă privim puţin în urmă, se pare că soarta i-a fost pecetluită încă de la început.
De ce credem asta? Ei bine, acesta era caracterizat la momentul inaugurării de presă ca fiind o monstruozitate. Și totuși, constănțenii pot juca online, la cazinouri care sunt licențiate să ofere servicii de jocuri de noroc românilor, despre care puteți citi mai multe pe cazinouri.org.
Dar să începem cu… începutul! Cazinoul a fost proiectat de arhitectul Daniel Renard, în stil Art Nouveau. Român după mamă şi elveţian după tată, Renard s-a născut în Neamţ şi a făcut studii la Paris. La Constanţa a locuit pe strada Romană, actuală Revoluţiei.
Ca şi astăzi, administraţia politică se schimba destul de des la începutul secolului XX, aşa ca ales de liberali să construiască această clădire, Renard este înlăturat în momentul în care au venit conservatorii la putere, în anul 1905.
De proiectarea Cazinoului s-a ocupat apoi arhitectul Petre Antonescu. În viziunea lui, Cazinoul avea funcţiunea de teatru. Dar revenirea liberalilor la putere între 1907 şi 1908 face că Renard să-şi reimpună stilul Art Nouveau. Aşa se face că fundaţiile Cazinoului au fost modificate de trei ori.
Lucrările au costat 1.300.000 de lei, iar superba clădire a fost inaugurată la 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand.
PRESA VREMII, CUVINTE URÂTE LA ADRESA CLĂDIRII: „Matahală împopoţonată cu tot felul de zorzoane"
Ziarul „Conservatorul“ din Constanţa scria, în martie 1910, că edificul de la malul Mării Negre este o „matahală împopoţonată cu tot felul de zorzoane". La rândul său, ziarul „Drapelul“ în critica un an mai târziu pe primarul Titus Cănănău, întrucât în calitate de inginer şef a aprobat planurile şi devizele de construcţie, deşi ,,prin situaţia d-sale de şef al serviciului tehnic şi consilier comunal, putea şi era chiar dator să zădărnicească şi să împiedice monstruozitatea".
CAZINOUL, O CONSTRUCŢIE ÎNTÂRZIATĂ CU UN REZULTAT “CARE LASĂ FOARTE MULT DE DORIT”!
Pe 8 august 1910, ziarul „Conservatorul Constanţei” scria: „Cetăţenii Constanţei pot acum să se mândrească şi ei cu ceva. Noua clădire a Cazinului Comunal, despre care începusem să credem că nu se va mai isprăvi niciodată, întocmai ca mitologica pânză a Penelopei, este în sfârşit gata. Din punctul de vedere al esteticei arhitectonice, lasă foarte mult de dorit. Complecta asimetrie şi amestecul babilonic al stilurilor, din care se desprinde impresiunea nelămurită a unei plăsmuiri hibride, fac din noul cazin comunal un monument ridicat în cinstea nepriceperei şi prostului gust”.
O opinie asemănătoare formula şi diplomatului francez George Oudard, care a vizitat Constanţa în 1935. Clădirea Cazinoului i s-a părut acestuia oribilă, conform Historia.ro. În carnetul sau de voiaj diplomatul nota: ,,un lucru este decepţionant în aceste locuri primitoare: albul casino, pretentious complicat, al celui mai îngrozitor stil 1900, care încarcă ţărmul mării".
