Merisorul - inamicul infectiilor urinare
Publicat pe 30.04.2011 la 16:10 Actualizat pe 30.04.2011 la 16:12
Merisorul este considerat un campion al fitoterapiei, datorita efectului antiinfectios foarte puternic. Capabil sa reziste la temperaturi extreme, merisorul are un sistem de aparare menit sa faca fata aproape oricarei boli produse de bacterii, virusuri sau fungi.
Frunzele merisorului, foarte bogate in taninuri (substante antibacteriene si antimicotice) si flavonoide (substante cu efect antioxidant), dau actiunea antiinfectioasa a plantei, fiind extrem de eficiente in lupta cu infectiile bacteriene, mai ales la nivelul vezicii urinare. Extractele de merisor sunt un ajutor important al antibioticelor de sinteza, in tratarea cistitelor, inclusiv a celor recidivante. Se recomanda ca inainte cu 10 minute inainte de a lua doza de merisor sa se ia un varf de cutit de praf de bicarbonat alimentar, care are efect alcalinizant al urinei, ceea ce potenteaza efectul substantelor active ale plantei.
Antiinflamator contra durerilor reumatice
Pentru ca intareste sistemul imunitar, merisorul este recomandat si in afectiunile virale sau infectioase: laringite, faringite. Iar pentru ca este un antiinflamator, merisorul se poate asocia cu alte plante care au acest rol, cum sunt, de exemplu, salvia si salcia, pentru calmarea durerilor reumatice.
In egala masura, merisorul s-a dovedit un tratament extraordinar impotriva Helicobacter Pylori, bacterie responsabila in proportie de 40% de cazurile de gastrita si de ulcer, dar si de afectiuni mai grave, cum ar fi anumite forme de cancer, mai ales ale stomacului si ale esofagului.
Ceaiul de merisor
Se pun doua lingurite de merisor uscat in 100 ml de apa rece. Se lasa timp de o ora la macerat, dupa care se strecoara. Frunzele de merisor se fierb in 100 ml de apa pentru 10 minute. Apoi se strecoara, lichidul rezultat se amesteca cu prima apa si se adauga un varf de cutit de bicarbonat de sodiu. Se beau doua cani pe zi, timp de 10 zile. In cazul in care pacientul are insuficienta cardiaca sau renala, nu se adauga bicarbonat de sodiu. In general, pentru rinichi este buna o cura cu ceai din merisor, coada-calului si urzici.
Tinctura de Merisor
Intr-un borcan cu capac se pun 20 de linguri de pulbere de frunze de merisor, peste care se adauga doua cani de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat doua saptamani, intr-un loc calduros. Apoi se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se ia cate o lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi.
Infuzia
Patru lingurite de pulbere de frunze de merisor se macereaza 8 ore intr-un sfert de litru de apa, dupa care se filtreaza. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu un sfert de litru de apa, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. In final, se combina maceratul cu infuzia, preparatul rezultat folosindu-se mai ales extern, pentru spalaturi si comprese. Acest remediu inhiba dezvoltarea unor bacterii, fungi si virusuri, eliminand inflamatiile.
Decoctul
Se obtine dintr-o lingura de planta si o cana de apa care se fierb 5 minute. Se lasa acoperit 5 minute, apoi se strecoara. Atat din infuzie, cat si din decoct se consuma trei cani pe zi. Datorita continutului de tanin, decoctul este util in tratarea diareei si a hemoragiilor.
Precautii!
In caz de sarcina, tratamentul intern cu merisor se va face cu prudenta, doar la recomandarea si sub supravegherea medicului. De asemenea, administrarea interna a frunzelor de merisor este contraindicata in cazurile de constipatie acuta.
foto: imageshack.us