Actrița Anca Sigartău a mărturisit, la ”CulTOUR”, ce înseamnă iadul, din punctul său de vedere
Publicat pe 08.01.2020 la 09:19 Actualizat pe 08.01.2020 la 10:52
Actrița Anca Sigartău a primit provocarea Happy Channel și a răspuns celor 61 de întrebări ale emisiunii ”CulTOUR”. În interviul acordat postului nostru, domnia sa a vorbit despre cărți, teatru, dar și despre viața sa din spatele cortinei și a camerelor de filmat.
Actrița Anca Sigartău s-a născut în Bucuresti, pe 29 iulie 1967, în familia unor profesori: mama, profesoară de fizică și tatăl, profesor de istorie. A învățat la Liceul " George Enescu" din Capitală, unde a studiat pianul, iar la 14 ani făcea parte din Corul de copii "Voces Primavera", cu care a început seria de spectacole pentru copii. După ce a studiat muzica, Anca Sigartău a ales teatrul, intrând în 1985, din prima încercare la UNATC, clasa profesorului Dem Rădulescu. A jucat în numeroase piese de teatru și în filme, a tradus și regizat piese, a pus în scenă chiar și un spectacol pentru copii.
Actrița Anca Sigartău a primit provocarea Happy Channel și a răspuns celor 61 de întrebări ale emisiunii ”CulTOUR”. În interviul acordat postului nostru, domnia sa a vorbit despre cărți, teatru, dar și despre viața sa din spatele cortinei și a camerelor de filmat.
- Ce vi se pare cel mai greu de spus: ”Te iubesc” sau ”Nu te iubesc”?
- Amândouă. Dar, în general, când îți asumi cuvintele, cred că e foarte greu să le exprimi.
- Dacă ați fi un creion, ce culoare ați fi?
- Negru. Un creion normal, de desen. Aș avea cele mai multe șanse să fiu cât mai folosit.
- Dacă ați crede în reîncarnare, în ce animal ați dori să vă reîncarnați?
- Într-o pisică. Dar nu orice pisică, să trăiesc pe stradă și să ajung să fiu călcată de o mașină. Dacă se poate, aș dori să mă reîncarnez în o pisic de casă, în pisica lui Sigartău. Știi ceva? Până la urmă, aș alege o pasăre. Aș putea să descopăr foarte multe lucruri.
- Ce vă faceți să vă îndrăgostiți?
- Inteligența, simțul umorului.
- Cum arată iadul, pentru dumneavoastră?
- Iadul înseamnă neliniște, înseamnă o permanentă luptă a mea cu mine, cu ce e rău din mine, o permanentă aducere aminte a răului, a rănilor pe care le-am avut și le-am provocat.
Interviul integral, în clipul alăturat.