Doua stiluri opuse

Parca pe nesimtite si urmand o cale putin ciudata, de "import", in special de influenta chinizeasca, detalii si elemente vechi romanesti incep sa fie reconsiderate. Cu alte cuvinte, era nevoie ca altii sa ne atraga atentia ce frumoase pot fi obiectele vechi si ce putere magica au asupra noastra, pentru a ne abate privirea asupra lor.

Pana acum cativa ani, preferam modernul, fara sa ne gandim ca obiectele de serie, toate la fel, nu au cum sa fie mai valoroase decat unicatele rustice. Treptat, aceste doua stiluri opuse, unul cu plus pe decorativ, celalalt cu exces de functionalitate si rigiditate, se intrepatrund, potentandu-se reciproc: daca intr-un decor foarte modern, in culori reci si cu spatii patrate, bine delimitate, vom pune o forma fluida, un vas cu forma rotunjita, intens colorat cu motive traditionale, acesta va aduce cu el viata intr-un spatiul lipsit de rasuflare. Nu trebuie sa fie musai un vas, pot fi un tablou sau rama acestuia, o piatra de rau de mai mari dimensiuni pictata sau cateva linguri de lemn gigantice pictate si agatate pe pereti.

Culori intense

Daca avem rabdare sa observam, poate intr-o vizita la Muzeul Satului sau din ilustratiile diferitelor albume despre arta romaneasca, romanilor din vechime le placea culoarea. Firele din care confectionau toate obiectele de decorare din casa erau intens colorate, nelipsind rosul, verdele, albastrul, galbenul.

Atmosfera era si se dorea a fi vesela, primitoare. Chiar daca pentru un timp aceasta bucurie s-a pierdut, ea tinde sa fie regasita acum, cand citim diferite articole despre cromoterapie, despre cum ne influenteaza culorile viata si, nu in ultimul rand, despre cum sa ne cream in casa un mediu familiar, primitor, prietenos, care sa ne destinda si bucure.

Citeste si revista Felicia!