E mic, mic, mic, dar cu urechi mari, mari, mari. Și este simpatic definitiv. Se mișcă pe lângă fratele și părinții săi până descoperă că... este privit și din altă parte.

Și o ia așa ușor, se îndreaptă se orbservatori și se comportă mai degrabă ca un câine, încântat de ceea ce a remarcat. Doar că minunea n-a ținut prea mult și ne-a lăsat să-i vedem doar coada.