Prințesa Anne Antoinette Françoise Charlotte Bourbon-Parma s-a născut pe 18 septembrie 1923 la Paris, fiind unica fiică a Prințului René de Bourbon-Parma și a Prințesei Margareta a Danemarcei.
Printre strămoșii săi, prințesa îi putea enumera atât pe ultimul rege al Franței Charles al X-lea cât și pe primul, regele Louis Philippe I. Pe parte maternă, prințesa Ana era stră-strănepoata Regelui Cristian al IX-lea al Danemarcei.

În copilărie, ea își petrecea vacanțele la Villa Pianore în localitatea italiană Luca, alături de văduva Ducesă de Parma și la Castelul Bernstorff din Copenhaga, cu Prințul Waldemar al Danemarcei. Aici, ea se întâlnea uneori cu strămătușile sale Regina Alexandra a Marii Britanii, Țarina Maria Feodorovna a Rusiei și Ducesa Thyna de Brunswick, bunica Reginei Fredericka a Greciei.

După invazia germană din Franța însă, familia Anei a fost nevoită să se refugieze în New York unde au fost forțați să își câștige traiul. Tatăl sau si-a găsit de lucru la o companie locală de gaz, în timp ce mama sa confecționa pălării.
Ana a lucrat pentru un timp ca vânzătoare într-un magazin, ulterior înrolându-se ca șofer de ambulanță în armata franceză liberă, servind în Africa de Nord și Italia înainte să aterizeze in St Maxime in sudul Franței, urmând traseul Aliaților. Pentru munca depusă, prințesa a primit distincția Croix de Guerre.

„Gata oricând să se alăture unei demonstrații de stradă, Regina preferă să călărească decât să brodeze, să meargă cu bicicleta în loc să gătească, să facă tâmplărie în loc de conversație de salon.”

Și-a cunoscut viitorul soț la Londra în noiembrie 1947, la nunta Prințesei Elisabeta și a Prințului Filip ai Greciei, unde întâlnirea le-a fost aranjata. Unul din frații ei l-a invitat pe Mihai la cinema după ceremonie, ulterior revenind cu el la locuința familiala unde prințesa aștepta sa îl primească.
În ciuda formalității întâlnirii celor doi, Regele Mihai susține ca a fost dragoste la prima vedere. A fost fermecat, spunea el, de franchețea sa, zâmbetul îndrăzneț și simplitatea ei.
A doua zi, cei doi au vizitat împreuna Palatul St. James pentru a vedea cadourile de nunta înainte de a merge la cumpărături și să viziteze împrejurimile. Un apropiat al celor doi a remarcat faptul că tânărul rege părea extrem de relaxat in compania ei. Doar câteva zile au trecut pana acesta i-a cerut mâna.

Simțindu-se încă nepregătită să își ia un asemenea angajament după un timp atât de scurt petrecut împreună, prințesa a refuzat inițial, dar a acceptat să îl însoțească în Elveția, unde avea să îi cunoască mama, Regina Elena.
Acolo, după un șir de plimbări lungi, a acceptat să se căsătorească cu el, însă aranjamentele pentru nunta celor doi îndrăgostiți nu urmau sa meargă așa bine.

„Reginei îi place fotbalul, preferă bocancii pantofilor cu toc și se simte stingherită în rochii lungi, cu diadema pe cap.” - Principele Radu, soțul prințesei Margareta.

Regele Mihai, care nu se putea însura fără consimțământul parlamentului României, s-a întors la București în Decembrie 1947.
Când liderul partidului comunist Petru Groza a cerut o audiență cu Mihai și mama sa pentru a discuta „chestiuni delicate de familie”, cei doi au crezut că urma să se vorbească despre căsătorie. De fapt, Groza venise să îl forțeze pe tânărul rege să abdice, iar la 30 decembrie 1947, Mihai a fugit în exil în Elveția.

Ana se afla acum sub o foarte mare presiune. Guvernul românesc s-a grăbit să sugereze că Mihai a abdicat pentru că guvernul s-a opus căsătoriei sale, și se credea ca e mai bine pentru prințesă să nu fie văzută alături de Mihai pana nu se clarifica situația. Abia după câteva săptămâni, prințesa a putut să îl însoțească la o petrecere la schi.

Și religia era o problema, familia Anei fiind în mare parte catolică, pe când cea a lui Mihai, ortodoxă.
Vaticanul a insistat ca orice copii s-ar fi născut în urma uniunii celor doi, să fie crescuți catolici, pe când constituția României decreta ca toți copiii familiei regale trebuie crescuți în spiritul bisericii ortodoxe. În ciuda eforturilor mamei Anei, care a mers chiar la Roma unde a încercat să ajungă la un compromis, Papa a rămas de nestrămutat.

Tânărul cuplu a atras atenția tuturor, iar Ana a fost în curând înconjurată de presă, fiind deranjată în special de articolele în care jurnaliștii făceau speculații despre starea sa de spirit. Căsătoria fusese stabilită pentru luna iunie a anului 1948 în Grecia, însă mai multe declarații ale Vaticanului au dus la amânarea ceremoniei, iar Ana era pe cale sa aibă o cădere nervoasa din cauza presiunilor care veneau de pe toate planurile.

„Agilitatea sa nu este una de balerină, ci una de felină. Ana a României nu răspunde vieții și lumii, ci le provoacă”

După o serie de întâlniri de familie, Ana s-a căsătorit cu Regele Mihai pe data de 10 iunie la Palatul Regal din Atena, la invitația Prințului Paul al Greciei, fratele Reginei Elena. Doar unchiul ei protestant Printul Erik al Danemarcei a fost prezent la nuntă, ca reprezentant al familiei și a condus-o pe Ana spre altar, deoarece părinții ei catolici nu puteau participa la ceremonie.
Regele Paul a acordat cuplului toate privilegiile care li se cuveneau ca membrii ai regalității, iar cei doi și-au legat destinele în prezența guvernului grec și al ierarhiei ortodoxe.
Și-au petrecut primele zile din luna de miere la reședința de vară a Regelui Paul, în Tatoi, nordul Atenei, după care cei doi s-au îndreptat spre Locarno. Curiozitatea vizitatorilor hotelului la care erau cazați nu le-a permis însă sa rămână, cuplul fiind nevoit să se refugieze la vila Reginei Elena din Italia.

*

Peste ani, în timpul unei vizite în Monaco, unde au stat cu Printul Rainier, Prințesa Grace i-a povestit Anei despre niște prieteni din medii religioase diferite care s-au căsătorit recent. Biserica își relaxase puțin dogmele și după 20 de ani de la prima ceremonie, Ana a putut să se căsătorească cu soțul ei într-o ceremonie simplă și privata, urmând ritul catolic.

*

După căsătorie, cei doi au închiriat de la un prieten o casa în Hertfordshire, Anglia, unde au devenit grădinari și unde, ulterior, au pus bazele unei ferme de păsări. Afacerea nu a fost însă una profitabila, așa că Ana și Mihai au părăsit Marea Britanie patru ani mai târziu.
În anul 1956 s-au mutat în Versoix, Lacul Geneva (la nord de Alpi, între Elveția și Franța), unde Mihai, forțat să își câștige existența, a lucrat mai întâi ca pilot de probă pentru William Lear de la Lear Jets. Ulterior, el și-a creat propria companie de electronice, a devenit agent de bursă și a fost reprezentantul multor companii, atât din Europa cât și din America.

Ana le-a crescut pe cele cinci fete ale lor, Margareta, Elena, Irina, Sophia și Maria, învățându-le sa vorbească engleză și franceză și trăind practic viața simplă a unei casnice suburbane, ocupându-se de cumpărături și luându-și copiii de la scoală când erau mici.
Gospodăria sa era una cochetă dar simplă, iar oaspeții erau adesea primiți în bucătărie. Prințesa, care a scris, împreună cu soțul ei, o carte despre creșterea gențianelor, a fost pentru mulți ani, o mare susținătoare a mișcării cu rădăcini în protestantism Moral Rearmament.

Pe parcursul perioadei comuniste, mulți români au simțit că s-a ridicat un zid în jurul regelui – care nu părea să își dorească să se mai implice în viața politica, deși el urmarea evenimentele din Romania cu mare atenție – blamând-o pe regina pentru construcția lui.
Dezaprobarea Anei față de protocol și experiențele sale nefericite din atenția publicului de pe vremea când era o tânără mireasa, făcea o astfel de explicație plauzibilă.
Cu toate acestea, în urma revoluției din ‘89 care a dărâmat sistemul comunist, lui Mihai i-a fost permis să se întoarcă în țara lui, iar Ana a fost din nou nevoita să se obișnuiască cu atenția reînnoita care i s-a acordat.
În 1992 Ana și Mihai au vizitat România pentru trei zile – prima ei vizită în țară. Din 1993 până în 1997, după alegerea unui guvern ostil, lui Mihai i-a fost din nou interzis accesul pe teritoriul României, Ana vizitând țara în numeroase ocazii în locul lui.

După ce restricțiile au fost ridicate, familia regală s-a întors la București unde guvernul le-a pus la dispoziție Castelul Regina Elisabeta. Ulterior, au reușit să recupereze și câteva dintre proprietățile pe care le deținuseră în trecut, printre care Castelul Săvârșin și Castelul Peleș.
În iunie 2008, cuplul și-a aniversat nunta de diamant, prin trei zile de evenimente în Romania, la care au participat membrii ai caselor regale europene, reprezentanți ai guvernului României și membrii ai corpurilor diplomatice.

Regina Ana de Romania, născută la 18 Septembrie 1923, a încetat din viață la 1 August 2016.