Trebuie să citești această incredibilă poveste de familie și dragostea necondiționată a unor părinți pentru copilul lor.
Iată ce povestesc ei:

“În 2007, am fost surprinși când soția mea a rămas însărcinată. Avea să aducă pe lume primul nostru copil.
Ni s-a spus că vom avea o fetiță pe care am decis să o numim Ryland.
Și ne-am făcut planuri.
Era sănătoasă, frumoasă și fericită.
În jurul aniversării de un an, am aflat că fetița era surdă. Inimile noastre au fost distruse. Dar curând am aflat despre implantul cohlear.
Cu multă muncă, Ryland a învățat să audă și să vorbească.
Credeam că am trecut de cea mai grea încercare, dar Ryland avea multe surprise pentru noi.
De cum a putut vorbi, a țipat: “Eu sunt băiat!”

A început să manifeste aversiune față de tot ceea ce era feminin. Era băiețoasă. Mulți ne-au spus că este doar o fază.

Însă nu a fost așa. Copilul spunea că atunci când familia va muri, își va tăia părul pentru a fi băiat. Cu lacrimi în glas a întrebat: “De ce m-a făcut Dumnezeu așa?”

Avea doar cinci ani, însă trebuia să o ascultăm cu atenție. Ceva se întâmpla în interiorul ei.

Am căutat ajutor de specialitate și experți. Însă toți am ajuns la o singură concluzie: Ryland era transexuală. Deși era născută cu anatomie feminină, creierul ei se identifica cu cel al unui bărbat.
Pe parcursul cercetărilor noastre am descoperit o statistică uimitoare: 41% dintre transexuali au încercat să se sinucidă din cauza neacceptării lor de către societate.
Nu voiam să ne asumăm acest risc. Pentru binele copilului, am fost sfătuiți să permitem această trecere cât de curând posibil.


I-am tăiat părul. Îi spunem el în loc de ea. I-am schimbat camera și am trimis scrisori familiei și prietenilor explicându-le acest lucru…
Am pierdut câțiva, dar cei care contau au rămas lângă noi.

Ceea ce învățasem era că majoritatea copiilor își dau seama de sexul lor între 3 și 5 ani.
Sexul lui Ryland nu era din cauza stilului nostru, a structurii familiei sau a factorilor de mediu.


Este încă sănătos, frumos și extrem de fericit!
Aceasta este familia noastră. Și acesta este fiul nostru!

Drepturile sunt cele ale căror voci se fac auzite – Harvey Milk.

Sperăm ca vocile noastre să fie auzite, iar lumea să înceapă a accepta și a iubi copiii asemenea lui Ryland…

Vă mulțumim că ne-ați citit povestea…”