În urmă cu 25 de ani, Mick Dodge şi-a scos pantofii din picioare, şi-a lăsat barba să crească şi a plecat din lumea modernă şi de lângă familia sa pentru a trăi undeva în Pacificul de nord-vest, într-o pădure tropicală.

Dar nu este într-o izolare totală, ci într-o comunitate.

Înainte de acest lucru, era mecanic. Practicase şi alte meserii. A terminat liceul în Japonia, nu a urmat o facultate, dar îi plăcea să citească multe cărţi. Dacă nu îi plăcea cartea, planta un copac pentru ea şi o folosea ca hârtie de toaletă sau aprindea focul.
Viaţa lui se asemăna cu cea de acum. Învăţa modurile prin care poate explora psihicul.
Acum nu mai are dureri de spate, de picioare, iar inima îi e puternică.

Ce l-a dus în pădure?
Îl dureau picioarele. Erau deformate şi de-abia putea merge. A venit în pădure pentru a-şi vindeca picioarele.
Dar nu numai că a scăpat de durerile de picioare, dar şi spatele s-a vindecat, gâtul nu îl mai chinuie şi inima e sănătoasă.
Dansează ca focul, fuge ca vântul, e tare ca piatra pentru simplul fapt că merge desculţ. Pur şi simplu i-a permis Pământului să îl înveţe.

Oare îi lipseşte civilizaţia modernă?
Nu! Are tehnica sa de a nu-i fi dor de pereţi, maşinării, aparate electronice.

Iernile nu sunt dificile. Totul este pentru el o aventură. Este omnivor, deci la o masă mănâncă o varietate de alimente. A trebuit să îşi lase stomacul să îl ghideze, astfel a putut descoperi tot felul de reţete.

Focul este unul dintre elementele cu care a învăţat să aibă o relaţie şi pe care a învăţat să îl folosească atunci când are nevoie de vindecare. Un alt element vindecător este apa.
Dacă răceşte, merge în pădure. Bea apă rece şi tot în apă rece îşi scufundă corpul.
Apoi mai ştie o mulţime de ciuperci şi alte plante vindecătoare.
Dinţii nu îi perie aşa cum fac oamenii din oraş, ci cu un con de pin.