Valentin Uritescu, mărturie ȘOCANTĂ: ”Îmi venea să mă sinucid!”
Publicat pe 21.10.2016 la 10:10 Actualizat pe 21.10.2016 la 11:50
De la 36 de ani, actorul Valentin Uritescu se lupta cu o boala c enu ii da pace. Din cauza medicamentelor, maestrul marturiseste ca a avut ganduri suicidale.
Are 75 de ani, iar viața nu a fost prea blândă cu el. De 39 de ani, actorul Valentin Uritescu duce pe picioare o boală ce se agravează din ce în ce mai mult: sindrom extrapiramidal. „Nu-i chiar Parkinson, dar e pe acolo”, spune actorul. Este vorba despre o boală degenerativă, ce afectează sistemul nervos și se manifestă prin mișcări involuntare și necontrolate la nivelul membrelor și capului. Adică tremură, în termeni nemedicali.
Maestrul mărturisește că totul a pornit de la un rol pe care l-a avut la teatru. A intrat atât de tare în pielea personajului, încât nu s-a mai oprit din tremurat, de atunci:
„La Teatrul Tineretului, am primit primul meu rol de dramă, aproape tragic, în piesa «Mai înainte de a cânta cocoşul», de Ivan Bukovkan. Acţiunea se petrecea în timpul războiului, într-o localitate ocupată de nemţi. Un soldat german este împuşcat. Comandantul trupelor de ocupaţie alege zece localnici şi-i închide într-o pivniţă. Ostaticii trebuiau să spună cine îl omorâse pe soldat, altminteri urmau să fie executaţi unul câte unul. Tensiunea era teribilă. Rolul meu era minunat. L-am jucat cu o intensitate extraordinară. Atât de tare am "intrat" în personaj, încât mi s-a declanşat un tremur la piciorul stâng”, a mărturisit marestrul într-un interviu acordat ziarului Lumina.
A urmat o perioadă în care Valentin Uritescu a bătut la cabinetele mai multor medici.
”Timp de doi ani şi ceva am umblat pe la toţi doctorii. Am început cu un medic din Piatra Neamţ. «Ai sindrom extrapiramidal!» Am venit acasă, m-am uitat în Dicţionarul Sănătăţii şi m-am îngrozit: o boală teribilă, degenerativă. Colega mea, Ioana Pavelescu, i-a povestit despre mine tatălui ei, care era medic. Acesta îl cunoştea pe marele profesor Voiculescu de la Spitalul nr. 9 (actualul Spital Bagdasar-Arseni, n.n.). M-am dus la el şi m-a internat vreme de zece zile, timp în care mi-a făcut toate analizele posibile. M-a căutat până şi de cupru, să vadă dacă n-am cupru în organism. După toate investigaţiile astea, mi-a spus: «Ai un fel de Parkinson. Suferi de un sindrom extrapiramidal. Nu-i chiar Parkinson, dar e cam pe-acolo!»”.
Din nefericire, tratamentul pe care îl lua avea efecte secundare teribile. Actorul a mărturisit în același interviu că se gândea să se sinucidă.
”Mie mi-era rău, din ce în ce mai rău. La un moment dat, luam Levodopa, un medicament care avea nişte reacţii secundare teribile. Îmi venea să mă sinucid. Când mergeam pe stradă şi vedeam un camion, îmi venea să intru în el. Înainte de a pleca din Bucureşti spre casă, am intrat în Biserica "Sfântul Spiridon Nou", din Bulevardul Cantemir. M-am dus la Icoana Maicii Domnului, am îngenuncheat şi am început să plâng. Apoi, am ridicat privirea către icoana lui Iisus Hristos: «Doamne, te rog ajută-mă, mai dă-mi cinci ani, să văd ce se alege din mine!»”, a mai spus Uritescu pentru ziarul Lumina.
