Ateii iubirii: „Dacă eu nu simt, nu există!”
Publicat pe 08.01.2014 la 16:18 Actualizat pe 08.01.2014 la 18:05
Exista unii pentru care dragostea este o inventie, un mit social necesar pentru mentinerea coeziunii tribale si supravietuirii genetice. Acestia sunt un soi de atei ai iubirii.
Ma refer la doua caste: oamenii care iubesc si oamenii care nu iubesc. Oameni nelinistiti in cautare de sens si oameni resemnati, anesteziati. La fel cum exista atei si agnostici, la fel exista si oameni care nu iubesc si oameni care iubesc. Acesti atei ai iubirii nu cred ca dragostea exista, la fel ca si cei care nu cred ca dumnezeu exista.
Asa cum Dumnezeu este vazut ca o proiectie si o eroare mentala necesara oamenilor slabi, care au nevoie de un absolut care sa le sacralizeze existenta atat de efemera si dizgratioasa, la fel si dragostea este vazuta de unii drept dumnezeul de pe pamant. Exista, dar nu pentru ei.
Acesti atei ai iubirii vad lumea ca fiind o interactiune de biologic cu consecinte hormonale, o proiectie a instinctului de supravietuire care vrea sa nege mortalitatea prin aruncarea intr-o hipnoza colectiva intr-un sentiment care te face sa te simti nemuritor, in deraderea mortii. Adica dragostea.
Pentru acesti oameni, notiunea de a iubi este o idee abstracta care defineste drogul unor oameni slabi, incapabili de a suporta prozaicul existentei: cum ca totul este despre putere, ierarhie, dominare, instinct sexual si de supravietuire. Confunda relatia cu dragostea.
Acesti oameni vor privi cu invidie si cu cinism pe cei ce in nebunia lor, se indumnezeisc prin dragoste si traiesc astfel o supradoza de drog existential: divinitate prin dragostea fata de un alt om.
Ei nu vor spune niciodata “te iubesc” desi stiu prea bine ca acesta este drogul dupa care umbli. Asa cum un vanzator de droguri stie ca atunci cand vii la el esti disperat dupa o doza si ca ai face orice sa o ai, acesti traficanti de droguri emotionale stiu de ce te afli acolo, sa iei o doza din drogul natural: dragostea. Si te vor amagi, pentru ca speranta, desi virtute de sclav cum ii spunea Tutea, este cea care te face sa mergi inainte, cautand esente, in ciuda fake-urilor umane made in China.
Ei nu vor crede niciodata in acea formula alchimica a iubirii, dar te vor manipula cu exact ingredientele pe care stiu ca tu le cauti. Inerent, vor obosi sa joace teatru. Acela e momentul cand ii vezi adevarata credinta. Cand, cuprins oarecum de dispret propriu, abdica sa mai joace rolul celui care iubeste.
Ateii iubirii sufera de o forma de autism relational: nu vor realiza gradul de indragostire a celuilalt, pentru ca el insusi nu are repere comportamentele proprii pentru a putea empatiza cu celalalt. Daca el nu a trait niciodata cest sentiment, cum poate sa simta simtirea celuilalt? El nu are conceptul, nu este zidita trairea acelui sentiment pe nici un perete al inimii sale. Ei insisi sunt ziditi in propria necredinta, in frica de vulnerabilitate.
Poate ca nu stie sa fie fericit, poate e o dependenta de drama, poate nu a avut in jurul sau modelele inspiratoare. Sau poate, pur si simplu, nu a citit aceleasi poezii si aceleasi nuvele de dragoste care ti-au creat tie miturile despre dragoste.
Daca te intrebi daca ai iubit vreodata, inseamna ca nu ai iubit. De frica, de nepotrivire, de orgoliu.
Ce inseamna sa iubesti?
Sofia Dumitriu
> Psiholog
> www.artdevivre.ro
> https://www.facebook.com/coaching.artdevivre
