Cand un copil obraznic inseamna un copil inteligent
Publicat pe 02.10.2010 la 14:37 Actualizat pe 02.10.2010 la 14:57
"Copilul meu este atat de cuminte!" este una din propozitiile spuse cu mandrie de parintii fericiti ca cel mic nu le creeaza probleme. Cu toate acestea, un dram de obraznicie nu este neaparat un lucru rau.
Copiii sunt prin natura lor energici, curiosi, galagiosi. Le place sa exploreze lumea si sa ii incerce limitele. Daca cel mic incepe sa zdrangane niste jucarii, sa faca zgomote iritante, probabil ca primul impuls al parintelui este sa ii spuna sa inceteze.
Mai bine ar fi insa ca el sa aiba un spatiu de joaca adecvat, in care sa fie lasat sa se manifeste. Ei au nevoie de libertatea de a face galagie, de a zburda, de a alerga nestingheriti. A le impune un program strict, a-i atentiona mereu sa fie cuminti, sa stea locului nu face decat sa ii ingradeasca si chiar sa ii transforme in copii timizi si tematori.
Atata timp cat nu le face rau, ei ai nevoie sa incerce lucruri noi, sa experimenteze, chiar sa se loveasca sau sa se murdareasca. A fi atentionati mereu sa aiba grija de hainele lor sau sa fie mustrati de fiecare data cand se murdaresc la joaca, fac dintr-o activitate care ar trebui sa fie placuta, una stresanta.
De asemenea, a se murdari un pic ii ajuta si sa isi intareasca sistemul imunitar. Copiii cocolositi, care petrec foarte mult timp in casa, in fata calculatorului si care nu se joaca prea mult in aer liber, au tendinta de a fi mai bolnaviciosi. Cei care mai fac si mici obraznicii sunt in general copii isteti, ageri si care au o imaginatie bogata.
Modul in care se copilarea odinioara, pe ulite prafuite, cand copiii se catarau prin copaci sau explorau fiecare colt al cartierului lor s-a transformat incet intr-un ritual de cursuri de inot, pian si jocuri la calculator inca de la o varsta destul de frageda. Si desi aceste activitati sunt utile, ii indeparteaza pe copii de natura, de simplitate si de placerea jocului ce are ca scop doar placerea de a se juca.
foto: scjohnsons.com