Cand copilul face primii pasi explodeaza strigatele de bucurie ale familiei. E mare sarbatoare si parintii deschid sticlele de sampanie. Stau parintii cu ochii in maxima atentie, sa sesizeze primii pasi. E o zi de bucurie, precum cea cand odrasla a spus primul cuvant, nu intamplator prima vorba fiind „mama”. Ei bine, cand trebuie cu adevarat sa se impacienteze parintii ca intarzie mersul odraslei? Explica aspecte importante profesor doctor Mihai Jianu de la Spitalul de pediatrie „Grigore Alexandrescu”.

Copilul e normal sa inceapa a merge pana la un an sau un an si doua luni. Daca se depaseste acest termen copilul trebuie sa fie consultat de medici, deoarece s-ar putea sa existe probleme. Dar spaimele parintilor nu se opresc la intarzierea mersului. Se sperie familia si ca prichindelul merge cu varfurile spre interior. In realitate nu este o boala, ci un viciu de mers, prin abductie.

De la sine, ca reflex, acest mers cu laba piciorului spre interior si la cel drept si la cel stang, se corecteaza. Picioarele se orienteaza spre axa normala, spre inainte. Ca atare, nefiind vorba de o boala, nu trebuie pus ghips si nici nu e cazul sa fie purtate ghete ortopedice. Un alt motiv de ingrijorare apare din faptul ca micutu merge pe varfuri, merge topait.

Nici acesta nu inseamna o boala, este tot un viciu de mers, care se remediaza de la sine. Unii insa au un defect, o boala numita varus equin si trebuie sa intervina ortopezii. De fapt, in aceste necazuri, trebuie sa fie gasite explicatia ca mersul, ca si vorbitul, porneste din creier. Copilul a stat chircit cu piciorusele in burtica mamei noua luni, apoi a stat pe spate patru-cinci luni si, firesc, creierul va comanda mersul in mod normal, de la sine, dupa un timp.