Parintii se confrunta adesea cu o veche dilema - este bine oare sa le dea copiiilor libertate deplina sau sa-i tina sub aripa lor protectoare cat mai mult timp? Sunt parinti care le permit copiilor lor sa iasa la plimbare cu prieteni sau colegi de scoala, neinsotiti de vreun adult, de la varste destul de fragede.

Este adevarat, cu cat varsta copiilor este mai mica, cu atat spatiul in care se pot misca acestia este mai redus (in jurul casei, in parcul din vecinatate). Sunt alti parinti care nu le dau voie odraslelor sa iasa din casa fara a fi supravegheati pana la varste mari.

Exista si o a treia categorie, care incearca sa gaseasca un echilibru intre cele doua atitudini. Pornind de la aceste realitati, un grup de specialisti britanici in comportamentul copiilor a dorit sa afle care este cea mai buna alegere pe care o pot face parintii pentru copiii lor. Ei au studiat comportamentul celor mici pe termen lung, in functie de modul in care parintii lor i-au crescut, din acest punct de vedere.

Monitorizarea copiiilor Cercetatorii au ales pentru monitorizare un grup de 1.073 de elevi cu varste intre 8 si 12 ani. Acestia au trebuit sa completeze anumite chestionare, sa faca jurnale de calatoriei si au fost monitorizati prin intermediul unor senzori de miscare (sistemul GPS) pentru a li se masura viteza de miscare.

In acelasi timp, senzorii ii ajutau pe cercetatori sa observe orice modificare a traseelor obisnuite ale celor mici, dar si cate calorii consuma atunci cand se misca. Pe de alta parte, oamenii de stiinta au putut sa compare rezultatele pe care le obtineau de la sistemul GPS cu datele pe care cei mici le scriau in jurnalele pe care le tineau.



La randul lor, si parintii elevilor selectati au completat chestionare in care erau prezente intrebari de genul daca isi lasa sau nu copiii sa mearga singuri la plimbare. De asemenea, parintii erau pusi sa faca o comparatie intre modul in care ei au fost tratati de parintii lor si cum ii educa acum pe propriii lor copii. Specialistii britanici au urmarit mai multi indicatori legati de aceasta tema.

Ei au dorit sa afle, in special, cati dintre copii ies la plimbare cu un adult si cati cu prieteni de varsta lor, cum calatoresc cei mici, daca au un comportament diferit atunci cand merg singuri sau cu colegii fata de momentele cand sunt insotiti de adulti, care este influenta retelei sociale pe care o frecventeaza asupra comportamentului lor, care este influenta parintilor asupra deciziilor lor in aceasta privinta, daca exista diferente intre baieti si fete.

Beneficiile activitatii fizice. Se stie ca miscarea are un impact pozitiv asupra copiilor. Astfel, cei care isi petrec mai mult timp mergand pe jos decat cu masina consuma mai multe calorii in toate celelalte activitati fizice. De asemenea, copiii care isi petrec mai mult timp in afara casei consuma mai multe calorii decat cei care-si petrec majoritatea timpului cu activitati pe care le desfasoara in interiorul casei. S-a mai observat ca micutii sunt mult mai entuziasti atunci cand merg acasa decat atunci cand se duc la scoala.

De unde aceasta concluzie? Atunci cand merg de acasa spre scoala, copiii consuma mult mai multe calorii si deviaza cel mai putin de la drumul cel mai scurt decat atunci cand fac drumul inapoi de la scoala spre casa.



Pe de alta parte, copiii care au o libertate de miscare mai mare, sunt mai descurcareti decat cei care o obtin la varste mai inaintate. Ei invata de mici sa se descurce singuri si sa-si poarte de grija. Totodata, ei cunosc mult mai bine imprejurimile spatiului in care locuiesc. Acest fapt le poate dezvolta mai devreme curiozitatea fata de ceea ce exista dincolo de acest mediu pe care deja il cunosc.