Cum discuti cu copilul tau despre droguri
Publicat pe 09.08.2010 la 12:06 Actualizat pe 09.08.2010 la 13:22
Daca pana acum se credea ca creierul uman este relativ matur la varsta de 16 sau 18 ani, de fapt inca se dezvolte pana la 20 si ceva de ani. Insa zona dedicata cautarii de placere se dezvolta destul de devreme. Partea care este corelata cu gandirea abstracta, luarea de decizii si judecata, inca se maturizeaza, astfel fiind mai putin capabile de a inhiba un comportament bazat pe satisfacerea placerii. Astfel incat consumul de alcool si droguri poate duce la schimbari permanente in felul in care functioneaza creierul – in particular, o predispozitie de a deveni dependent la varsta adulta.
Dar a oferi sfaturi unui copil sau adolescent este mereu un lucru destul de complicat, in special daca te intreaba lucruri legate de trecutul tau, de tipul: dar tu la ce varsta ai baut prima bere? Ai fumat vreodata iarba?
Este mai mult o problema morala, mai ales pentru adultii care se mandresc cu faptul ca sunt mereu sinceri si deschisi. Exista acea temere ca oricat de atent si oricum ai prezenta propria experienta, ai putea de fapt sa ii oferi copilului tau o lectie implicita despre lipsa de consecinte, ceva de genul “eu am facut asta – am fumat in liceu de exemplu – dar acum sunt ok, un om serios”
Si mai este si acea anxietate legata de faptul ca sinceritatea ti s-ar putea intoarce impotriva. Acest lucru este cu atat mai periculos in cazul in care atat copiii, cat si parintii au aceleasi probleme cu abuzul de alcool sau droguri.
Desi studiile in acest sens sunt inca limitate, sunt dovezi care atesta faptul ca atunci cand parintii ofera mai multa informatie si sfatuiesc copiii timpuriu, riscul ca cei mici sa inceapa sa consume substante interzise si sa abuzeze de ele este mai scazut.
Bineinteles, fiecare parinte si fiecare copil sunt diferiti si nu exista nicio regula care sa spuna ce informati ar trebui sau nu sa ofere parintii copiilor.
Motivele pe care le banuiesti tu ca te-ar intreba, pot fi altele decat cele adevarate. Si tine cont de varsta copilului. Este o diferenta intre faptul ca ea vine de la unul de 12 ani, sau unul de 22.
De fapt, un copil care pune astfel de intrebari parintilor probabil se framanta cum sa aduca asa un subiect in discutie. Nu te purta ca si cum doar pentru tine este ceva delicat. Trateaza totul cu respect si foloseste-te de ocazie pentru a-i expune clar un punct de vedere.
Iar daca ii spui copilului ca da... si tu la randul tau ai gresit, nu il lasa sa foloseasca acest lucru impotriva ta mai tarziu. Nu uita ca tu esti parintele si ca trebuie sa te respecte. Aminteste-i ca acum discutati despre el si ce a facut el gresit, nu tu.
foto: lite-news.com
