Cum se face ca-i spui "te iubesc" si el te paraseste?
Publicat pe 12.12.2010 la 11:49 Actualizat pe 12.12.2010 la 01:38
O fata mi-a scris saptamana aceasta ca, un barbat caruia i-a marturisit dragostea ei, a ales s-o paraseasca, fara nici o explicatie. Increderea in sine i-a fost afectata dupa aceasta intamplare curioasa si, mai mult, neintelegerea situatiei o determina sa se gandeasca in exces la acest barbat. Cum se face ca barbatul a fugit cand i-a fost marturisit un sentiment frumos? Se poate ca o persoana care-ti marturiseste dragostea si apoi este parasita sa capete o frica de a spune „te iubesc”, „imi placi” altui om si asta pentru ca nu cumva si acesta s-o paraseasca? Poate deveni traumatizant un asemenea comportament si de ce?
Ei, bine, frica de iubire este, poate, cea mai mare dintre toate fricile oamenilor, chiar daca la suprafata toti oamenii isi doresc iubirea. Nu-i vorba aici despre cuvantul „iubire”, cat despre iubirea traita; pe aceasta o evitam inconstient si o facem mai ales atunci cand experientele noastre de dragoste din trecut au fost pline de suferinta. Emotiile de suferinta inregistrate in experientele trecute se autodeclanseaza si sesizeaza ca avem de-a face cu o persoana pe care o iubim atunci cand in fata noastra se afla, de fapt, o persoana care ne va duce catre „suferinta in dragoste”. Daca cineva ne spune „te iubesc”, ne putem simti in pericol, daca iubirea din trecut a fost traumatizanta. Se poate, insa, ca iubirea declarata sa fie sincera, dar - pentru ca emotiile noastre stiu ca nu vom avea o experienta de suferinta - sa evitam relatia cu acela care ne iubeste cu adevarat.
Pentru ca noi sa recunoastem emotional iubirea, trebuie s-o fi trait ca iubire si nu ca suferinta. Confuzia emotionala dintre iubire si suferinta este cauza atractiei si a respingerii dintre oameni. Spiritul ascuns in interiorul nostru atrage catre noi acele persoane care ne ajuta sa ne vindecam perceptiile despre iubire si sa ne vindecam sufletele ranite in relatiile din trecut. Fie ca ni se raspunde cu iubire la o declaratie de iubire, fie ca celalalt fuge, cu sau fara explicatii, scopul experientei este „vindecarea sufletului si a perceptiilor noastre despre iubire”.
Faptul ca ramanem cu mintea si cu inima intr-o experienta debusolanta, dureroasa este tocmai dovada vie a existentei unei traume, posibil dobandita in trecut. La randul sau, acela ce a fugit din fata unei declaratii de iubire, are nevoie de propriile sale vindecari. Poate ca iubirea inseamna pentru altul un angajament si barbatii au o asemenea suferinta. Frica de iubire este pentru multi o fuga de responsabilitate si o fuga de angajamente, nu atat o fuga de cel care-i declara dragostea.
Fuga de iubire este extrem de raspandita in viata de zi cu zi. Oamenii sunt mai degraba obisnuiti cu lipsa iubirii, cu absenta comunicarii si a comuniunii, cu indepartarea, frica, furia, singuratatea, nefericirea, respingerea si tot cortegiul de negativitati inerente vietii decat cu iubirea. Propuneti-va sa zambiti si sa vorbiti placut, sa spuneti cuvinte frumoase oamenilor din jur intr-o singura zi. Veti observa un fenomen interesant; oamenii isi intorc privirea, aproape se simt jenati in fata cuvintelor placute si au, in general, un comportament de evitare a manifestarilor iubitoare.
Se intampla sa fie suspiciosi in legatura cu interesul pe care-l aveti fata de ei si sa presupuna cate-n luna si-n stele. Este anormal faptul ca oamenii suspecteaza „iubirea” si-i intorc spatele cu usurinta, o gasesc anormala, iar unii chiar o cred buna pentru naivi si oameni irationali. Ascultati bine: aceasta-i problema altora, a celor pe care nu-i intereseaza iubirea, ci suferinta si anormalitatea.
Iubirea este normala. Continuati sa iubiti, chiar daca va refuza, va resping si va agreseaza o suta de barbati si de femei. Fuga si respingerea este problema lor, treaba noastra este sa iubim, daca iubirea are un sens pentru noi. Cei ce resping iubirea nu au ceva personal cu noi. Nu este deficienta noastra in lipsa lor de iubire sau in fuga lor. Se poate spune ca, atunci cand ne paraseste un om care nu ne iubeste, Dumnezeu ne apara si ne iubeste. De aceea nu avem motiv sa suferim, cat sa celebram fuga altuia, caci absenta lui ii face loc iubirii pe care o dorim cu adevarat.
Citeste si Jurnalul National
Sursa foto: branchen-baer.de
