Doamna Elena Cuza si-a intalnit viitorul sot in 1844. Ea era timida, avea o expresie severa si ochii negri ca taciunele. In schimb, el era o fire extrovertita, impulsiva si stia cum sa se poarte cu femeile. Contrastul dintre personalitatile lor ar fi trebuit sa fie un indiciu ca relatia lor nu va fi una usoara.

S-au casatorit in 30 aprilie 1844, la Iaşi, intr-un cadru restrans, fara mult fast şi artificii. Casatoria lor nu a fost una fructuoasa, Doamna Elena fiind incapabila sa ii faca un copil. Poate tocmai de aceea, aceasta s-a simtit obligata mai tarziu sa ii ia in grija pe copiii nelegitimi ai sotului sau cu Maria Obrenovici.

Aceeasi toleranta si iubire a determinat-o sa fondeze azilul “Elena Doamna” de la Cotroceni pentru fetele orfane, oferind consolare in acelasi timp batranilor si educand femeile neajutorate.

Lui Alexandru Ioan Cuza i-a ramas loiala si dupa moarte: „i-a pastrat memoria cu o extraordinara devotiune, neingaduind sa se rosteasca un singur cuvant despre slabiciuni pe care le cunostea, le ingaduise si-o spunea cu mandrie – le iertase, ca singura care pe lume putea sa aiba acest drept”, spune Nicolae Iorga in “Sfaturi pe intuneric”.

Maria Obrenovici - frumoasa, libertina, marea iubire a lui Al. I. Cuza

Maria Obrenovici era tot ce Doamna Elena nu putea sa fie niciodata. O femeie de o frumusete renumita, libertina, curtata de lumea buna si o prezenta nelipsita de la balurile vremii. In plus, avea noroc in dragoste.

Maria, fiica lui Costin Catargiu, a fost casatorita de doua ori. A doua oara avea sa fie sotia lui Milos Obrenovici. Acestuia i-a facut si un copil, pe nume Milan.

Maria Obrenovici era cu 10 ani mai tanara ca Elena Cuza si mult mai feminina. Alexandru Ioan Cuza ajunsese sa riste totul de dragul ei. Nu s-a sfiit sa petreaca ultima noapte cu ea, inainte de lovitura “monstruoasei coalitii” si apoi, a plecat cu ea in exil, uitand complet de soarta Doamnei Elena. Copiii Mariei Obrenovici cu domnitorul au ramas in grija Doamnei Elena, descoperiti chiar de tatal lor dupa inundatiile din 1865.

autor: MARA PRUNA