„Dar... m-a înșelat!” 5 momente când (este ÎN REGULĂ să) îl ierți
Publicat pe 14.07.2014 la 21:40 Actualizat pe 14.07.2014 la 23:42
DAR DACĂ ar mărturisi fapta a doua zi? Dacă a fost efectul aburilor de alcool?
SUFLETELE PERECHE DESPĂRȚITE DE UN TRUP DE FEMEIE
L a asta mă gândeam când am dezbătut astăzi cu MallOz problema „sufletelor pereche” despărțite de un trup de femeie (CE ZICE, EL AICI) Luni de zile, duse pe apa sâmbetei din cauza unei împerecheri, într-o noapte cât se poate de banală, pe cearșafuri încrețite și scrum de țigară (mda, Hollywood-ul ăsta, ce-a făcut din noi!).
Știu cât de mult valorez, așa că întotdeauna m-am gândit că dacă mi se pun coarne este evident că celălalt nu mă iubește și nu mă respectă. Sunt sigură că multe dintre voi gândiți la fel. Nu vă condamn – cum am zis, acesta a fost și primul meu instinct de femeie modernă, independentă, cu demnitatea intactă.
Mi-au trebuit câteva minute lungi, pentru a ajunge la miezul problemei. Ce aș face, de fapt, dacă m-ar înșela? Cum aș reacționa dacă bărbatul pe care îl consider jumătatea mea, a cărui viață am unit-o de a mea ar petrece o noapte cu altă femeie?
NU! Nu l-aș mai putea primi în patul meu, nu aș putea suporta să mă atingă cu mâinile care i-au mângâiat ei corpul, să mă sărute cu buzele care i-au străbătut ei coapsele... nici vorbă! Simplul gând mă dezgustă. Nu l-aș ierta.
5 MOMENTE CÂND L-AȘ IERTA
Doar dacă...
DAR DACĂ ar mărturisi fapta a doua zi? În lacrimi, frământându-și mâinile, ca un condamnat pe scaunul electric, mi-ar spune ce a făcut într-un moment de nebunie. Nu poți să disimulezi regretul sau iubirea în fața mea - știu destul de bine să citesc oamenii. Dacă mi-ar cere iertare, dacă aș simți că nu pe ea o iubește, dacă aș ști că nu ar mai face-o niciodată... da, aș ierta.
Dar dacă ne-am certat, ba chiar i-am cerut să nu îl mai văd, iar el s-a cufundat în băutură, ademenit de prieteni? Dacă a fost vorba de un sărut, într-un club unde figurile tuturor se confundă... da, aș ierta.
Dacă a vrut doar să se răzbune pe mine pentru o faptă necugetată de acum câțiva ani? Dacă a călcat strâmb pentru că eu am călcat strâmb... da, aș ierta.
Dacă avem o familie împreună și datoria de mamă este mai presus de cea de femeie? Dacă vreau un tată pentru copilul meu? Poate aș ierta. Sau dacă, după ani de iubire și devotament, eu m-am schimbat, m-am plafonat, nu mai sunt femeia pasională de care s-a îndrăgostit și în disperare, a căutat o unică dată alinare ... poate, aș ierta.
Nu e totul atât de simplu, în negru și alb.
Aș ierta dacă mi-ar spune singur ce s-a întâmplat, dacă ar fi fost vorba de o singură noapte de nebunie și mai ales dacă aș simți, privindu-l, regret, determinare, iubire nealterată pentru mine...
Nu, nu aș uita și da, poate că l-aș mai ține pe jar un pic – în fond, sunt femeie