Rolul de parinte, ca o joaca de copii
Publicat pe 04.07.2011 la 17:52 Actualizat pe 04.07.2011 la 17:59
Se spune ca devenim cu adevarat adulti atunci cand ne mor parintii, pentru ca ramanem oameni mari ce nu mai sunt copiii cuiva. La fel de adevarat este insa si ca ne intoarcem la varsta inocentei in momentul in care plamadim un pui.
A fi parinte presupune responsabilitati si griji, insa in acelasi timp si o modalitate de a ne aminti de lucrurile care sunt cu adevarat importante in viata. Alte probleme par mult mai mici sau lipsite de importanta in momentul in care privim in ochii bebelusului nostru.
Retrairea trecutului
Devenim parintii nostri si ii intelegem cu adevarat in momentul in care daruim si noi mai departe viata. Poate de multe ori ne-am simtit neintelesi sau nedreptatiti de catre ei, poate nu le-am inteles alegerile. Insa in momentul in care ne asumam acest rol important, stim instinctiv lucruri: fie ce ne-a placut si am vrea sa repetam din ce am invatat de la parintii nostri, fie ce am vrea sa evitam in educarea propriilor copii.
Totodata, copilul aduce joaca pe primul plan si ne invata sa ne bucuram din nou de lucrurile mici, de care poate am uitat intre timp. Un bebelus se poate distra si cu o bucata de hartie mototolita, iar fericirea pentru el inseamna de multe ori simplitate, naturalete, ceva ce se obtine usor.
Bucuria de a copilari
Nu de putine ori, atunci cand parintii cumpara jucarii celor mici, in parte le cumpara pentru ei insisi. Sunt papusile pe care ei nu le-au avut cand erau mici, masinutele cu care nu au putut alerga prin casa, sau jocurile care le permit ca timp de cateva minute pe zi sa se joace alaturi de copii.
Jocurile pentru intreaga familie sunt de altfel destul de populare, tocmai datorita faptului ca sufleteste ramanem mereu copii, capabili de a ne bucura de victorii mici, de a face ceva doar de dragul jocului, de a fi alte personaje si a uita putin ce inseamna sa fim adulti.
Citeste si revistafelicia.ro!
Foto: the-family-place.org
