Ceva din mâncare dă dependenţă?
Publicat pe 08.08.2012 la 16:20
ceva din mancre da dependenta
Fără să-ţi dai seama termini o pungă de chipsuri sau un pachet de fursecuri. Nu te poţi opri. Dar poate că există un motiv ascuns despre asta. Toţi mai mulţi experţi sunt de părere că acele companii care produc unele din alimentele tale preferate le produc astfel încât să te facă să mănânci mai mult. Şi strategia dă roade.
Pentru mulţi oameni, combinaţia de sare, zahăr şi grăsimi e irezistibilă.
Dr. Neal Barnard:
În ultimii 30 de ani, crescâd enorm numărul produselor alimentare procesate, a crescut enorm şi numărul de persoane obeze.
Industria alimentară manipulează în secret mâncarea ta ca să te facă să mănânci tot mai mult?
În ce fel industria alimentară face ca mâncarea să dea o dependenţă tot mai mare?
Zahărul, grăsimea, sarea, sunt substanţe care creează un obicei, în mod natural. Dar ei nu se opresc aici. Şi-au dat seama că, dacă adaugă nişte cafeină, un suc pe care îl bea un copil poate da dependenţă fiindcă are un efect stimulant care nu are nici o legătură cu aroma. Apoi, merg mai departe.
Industria tutunului a avut cercetători care au lucrat zi şi noapte la găsirea unor aditivi prin care produsele lor să dea dependenţă tot mai mare. Aceiaşi cercetători lucrează acum pentru industria alimentară. Ce fac? De exemplu, creează o aromă artificială pe care, dacă mănânci un aliment, te stimulează, apoi dispare imediat. Astfel, vrei mai mult şi mai mult. Dacă e să ne uităm la dovezi, nu e ca şi când, brusc, acum 2 decenii toată lumea avut o copilărie tristă. Industria alimentară a căpătat noi tehnologii, prin care dependenţa noastră de mâncare a crescut.
Keri Gans:
Cred că e prea uşor să dai vina pe o industrie şi să spui că acesta este motivul din cauza căruia unii sunt obezi. Problema este că ei consumă prea multă mâncare. Există nişte porţii recomandate. Oamenii ar putea mânca atât cât e recomndat, dar ei depăşesc cantitatea. Fiindcă n-au învăţat – şi aici e vorba iar de comportamente – nu vorbesc despre copilăria lor ci despre comportamente. N-au învăţat nişte comportamente sau nu vor să le înveţe.
Dr. Neal
Voinţa e importantă. Dar îi poţi spune unei fetiţe de 7 ani sau unui băieţel de 8 ani că are nevoie de mai multă voinţă? Când deschizi televizorul,vezi reclamă după reclamă care te încurajează să mănânci ceva.
Anual, industria alimentară cheltuieşte sute de milioane de dolari ca să menţină oamenii depenţi de mâncare. Răspunsul e doar voinţa?
Soluţia presupune mai mult decât atât. Industria trebuie să fie responsabilă. Iar noi trebuie să găsim o cale de a scăpa din cercul vicios, ca în cazul oricărei dependenţe. Asta presupune sprjin social, colaborare cu familia... În unele cazuri trebuie să nu se guste deloc. Să nu ai aşa ceva în casă dacă nu rezişti. Dacă foloseşti aceleaşi metode ca în cazul alcoolului şi drogurilor, când vine vorba de mâncare, putem depăşi problema.
Keri Gans:
Nu e niciodată un singur lucru. Asta susţin. Poate fi ceva emoţional sau nu, poate fi ceva legat sau nu de comportament, poate fi ceva multifaţetat. Poate fi vorba de multe motive, pe care nici nu le înţelegem. Dar când spui că e o dependenţă cred că simplifici situaţia.
