Se spune ca „rasul vindea su­­fletul”. Re­­cent insa, cercetato­rii Universitatii Stan­­ford au descoperit ca functionarea creie­rului unei persoane se ame­lioreaza atunci cand afla o glu­ma, o far­sa sau asis­ta la o intamplare amu­zanta.

Interactiuni

Specialistii institutiei de invatamant mentionate au descoperit ca glumele sau farsele care ii fac pe unii oameni sa rada contribuie si la activarea mecanismului recompensei care actioneaza la nivel cerebral. Potrivit lui Allan Reiss, profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford, oamenii de stiinta au putut constata implicatia „centrilor recompensei" in perceperea umorului. Reiss sustine ca, desi constienti ca simtul umorului reprezenta o reactie emotionala, cercetatorii erau convinsi ca si alte componente ale sistemului nervos erau implicate in proces. Deoarece multi oameni reactioneaza la umorul de calitate, manifestand o ameliorare a starii generale, savantii considera raspunsul subiectilor drept o „recompensa".

Teoria potrivit careia umorul reprezinta o menifestare a placerii i-a determinat pe savanti sa-si indrepte atentia spre activitatea centrilor nervosi specializati. La nivel cerebral, „centrii recompensei" sunt reprezentati de: „Nucleus Accumbens", implicat in senzatia de placere resimtita dupa obtinerea unor castiguri materiale sau consumul unor droguri; „regiunea ventrala tegmentala" implicata in „efectele recompensatoare" ale consumului de droguri si alcool; „amygdala", o formatiune cerebrala implicata in controlul fricii si al emotiilor. Disfunctia acesteia din urma poate produce o serie de tulburari psihice, cea mai importanta fiind depresia.

Aplicatii

Pentru a afla mai multe detalii despre mecanismul aparitiei umorului, Reiss si echipa sa au analizat structura creierului a 16 voluntari sanatosi. Specialistii au supus subiectii unor teste cu ajutorul Rezonantei Magnetice Nucleare (RMN). Celor din urma le-au fost prezentate secvente din filme de desene animate. Unele secvente erau amuzante, iar altele, iritante, difuzate in mod intentionat cu numeroase distorsionari destinate a produce celor care le urmareau o stare de disconfort. Ulterior, participantii la experiment au apreciat, folosind note de la 1 la 10, cat de amuzante li se parusera imaginile vizionate.

Testele au relevat faptul ca, la nivel cerebral, „centrii recompensei" au fost activati doar atunci cand subiectii considerau anumite imagini amuzante. Reiss spera ca analize ulterioare vor demonstra, in final, felul in care afectiuni precum depresia sau autismul afecteaza sau pericliteaza manifestarea simtului umorului.

Pierderea capacitatii de apreciere a manifestarilor acestuia reprezinta o faza specifica aparitiei depresiei. Studierea simtului umorului permite analizarea unor trasaturi comportamentale. Astfel, manifestarile simtului umorului pot prefigura felul in care si cu cine o persoana poate stabili o relatie de prietenie sau chiar o legatura sentimentala. Pe de alta parte, umorul reprezinta un adevarat „varf de lance" in lupta pentru combaterea tuturor formelor de stres. Totodata, acesta are un impact deosebit asupra sanatatii noastre fizice si psihice. Reiss si echipa sa au initiat deja urmatoarea faza a studiului lor, incercand sa stabileasca deosebirile dintre barbati si femei atunci cand apreciaza drept amuzante o gluma, o farsa, o intamplare din viata de zi cu zi.

Citeste si jurnalul.ro!
Foto: manicmalta.com