Un copil pe nume Luiz refuză să mănânce caracatița pusă în farfurie de mama sa.
Iată un dialog care te va face să plângi. Mama copilului a plâns!

Luiz: - Mamă, caracatița nu e adevărată, nu?
Mama: - Nu
Luiz: - Bine… Nu vorbeșe și nu are cap, corect?
Mama: - Nu are cap. Sunt doa bucăți de caracatiță
Luiz: - Dar capul ei este în mare?
Mama: - Este la pescărie.
Luiz: - Un om l-a tăiat? Așa?
Mama: - Da…
Luiz: - De ce?
Mama: - Ca noi să o putem mânca. Altfel trebuia să o înghițim cu totul.
Luiz: - Dar de ce?
Mama: - Ca să o putem mânca, iubire. Așa cum vita este tăiată, puii..
Luiz: - …Puii. Nu. Nimeni nu mămâncă pui.
Mama: - Nimeni nu mănâncă pui?
Luiz: - Nu… astea sunt animale!
Mama: - Da?
Luiz: - Da.
Mama: - Atunci mănâncă gnocchi, mănâncă cartofii…
Luiz: - Doar cartofii și orezul.
Mama: - Bine
Luiz: - Caracatițele sunt animale…
Mama: - Bine
Luiz: - Toate sunt animale…Peștii sunt animale. Caracatițele sunt animale. Puii sunt animale…Vacile sunt animale. Porcii sunt animale.
Mama: - Da
Luiz: - Atunci… Dacă mâncăm animalele, ele mor!
Mama: - O… da.
Luiz: - De ce?
Mama: - Ca să le putem mânca, iubire.
Luiz: - De ce… de ce mor? Nu-mi place să moară… Îmi place să le văd în viață.
Mama: - Bine, în regulă. Deci nu le vom mai mânca?
Luiz: - Bine.
Mama: - De aceste animale trebuie să avem grijă și nu să le mâncăm!
Mama: - Ai dreptate, fiule. Atunci mănâncă cartofii și orezul.
Luiz: - Bine. De ce plângi?
Mama: - Nu plâng. M-ai emoționat.
Luiz: - Fac ceva frumos.
Mama: - Mănâncă! Nu trebuie să mănânci caracatița, bine?
Luiz: - Bine!