(P) Sindrom Cushing: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Sindromul Cushing se referă la toate situațiile în care cortizolul este crescut, indiferent de cauză. Boala Cushing reprezintă o formă particulară, apărută atunci când hipofiza dezvoltă un adenom benign care secretă excesiv ACTH (hormon adrenocorticotrop). ACTH stimulează suprarenalele să producă mai mult cortizol decât are nevoie organismul.

Această diferențiere contează pentru că:

investigațiile necesare diferă;

tratamentul se adaptează sursei excesului hormonal;

evoluția și monitorizarea depind de cauza identificată.

Cauzele sindromului Cushing

Cea mai frecventă cauză este administrarea îndelungată de corticosteroizi. Medicamente precum prednisonul, dexametazona sau metilprednisolonul se folosesc în afecțiuni inflamatorii, autoimune sau alergice. Atunci când dozele sunt mari sau tratamentul se prelungește fără ajustări, nivelul cortizolului poate crește peste limitele normale. Riscul apare mai ales dacă:

tratamentul durează luni sau ani;

dozele nu se reduc progresiv;

medicația se întrerupe brusc.

Cauze endogene

În alte situații, organismul produce singur prea mult cortizol. Printre cauzele întâlnite se numără:

adenomul hipofizar secretant de ACTH (boala Cushing);

tumorile suprarenale benigne sau maligne;

tumori ectopice care secretă ACTH, localizate frecvent la nivel pulmonar.

Există și forme de pseudo-Cushing, întâlnite la persoane cu alcoolism cronic, depresie severă sau obezitate avansată. În aceste cazuri, valorile hormonale pot mima sindromul Cushing, dar se normalizează după tratarea cauzei de bază.

Simptomele sindromului Cushing

Manifestările variază de la o persoană la alta, însă există câteva semne tipice care apar în majoritatea cazurilor.

Modificări fizice

Excesul de cortizol influențează distribuția țesutului adipos și structura pielii. Mulți pacienți observă:

rotunjirea feței;

depuneri de grăsime în zona cefei;

creștere în greutate predominant abdominală;

subțierea brațelor și picioarelor;

vergeturi late, de culoare violacee;

piele fragilă, cu vânătăi frecvente.

Manifestări metabolice și cardiovasculare

Cortizolul influențează direct metabolismul glucidic și lipidic. În sindromul Cushing se pot asocia:

hipertensiune arterială dificil de controlat;

diabet zaharat sau valori crescute ale glicemiei;

modificări ale colesterolului și trigliceridelor.

Simptome hormonale și psihice

Dezechilibrul hormonal afectează și funcția reproductivă:

cicluri menstruale neregulate sau absente;

infertilitate;

hirsutism la femei;

scăderea libidoului la bărbați.

La nivel psihic, pacienții pot resimți:

anxietate;

iritabilitate;

episoade depresive;

tulburări de somn.

Cum se stabilește diagnosticul de sindrom Cushing?

Diagnosticul sindromului Cushing presupune mai multe etape și nu se bazează pe un singur test.

Confirmarea excesului de cortizol

Medicul endocrinolog recomandă, de regulă:

cortizol liber urinar din urină colectată 24 de ore;

cortizol salivar nocturn;

test de supresie cu dexametazonă.

Rezultatele anormale, repetate, susțin diagnosticul de hipercortizolism.

Identificarea cauzei

După confirmare, se caută sursa excesului hormonal prin:

dozarea ACTH-ului;

RMN hipofizar;

CT sau RMN suprarenalian;

investigații avansate, în cazuri selecționate.

Pentru un consult endocrinologic in Bucuresti, evaluarea într-un centru cu experiență permite acces rapid la investigații integrate și la o echipă multidisciplinară.

Tratament în cazurile de sindrom Cushing

Tratamentul se adaptează cauzei, vârstei și stării generale a pacientului.

Tratamentul chirurgical

Intervenția chirurgicală reprezintă prima opțiune în multe situații:

chirurgie transsfenoidală pentru adenomul hipofizar;

adrenalectomie pentru tumorile suprarenale.

După operație, pacientul necesită monitorizare atentă și, uneori, tratament substitutiv temporar.

Tratamentul medicamentos

Dacă intervenția nu este posibilă sau nu controlează complet boala, medicul poate recomanda medicamente care:

reduc sinteza cortizolului;

blochează efectele sale periferice.

Aceste terapii cer ajustări regulate și evaluarea reacțiilor adverse.

Radioterapia

Radioterapia hipofizară se indică în formele persistente sau recurente. Efectul apare gradual, motiv pentru care se asociază adesea cu tratament medicamentos.

Sindromul Cushing este o afecțiune complexă, cu impact major asupra sănătății fizice și psihice, dar care poate fi tratată eficient atunci când este diagnosticată corect și la timp. Recunoașterea simptomelor, confirmarea excesului de cortizol prin teste specifice și identificarea precisă a cauzei sunt pași esențiali pentru alegerea strategiei terapeutice potrivite.

Fie că este vorba despre tratament chirurgical, medicamentos sau radioterapie, abordarea trebuie să fie personalizată și realizată într-un cadru medical specializat. Prin monitorizare atentă și colaborare strânsă cu medicul endocrinolog, majoritatea pacienților pot obține un bun control al bolii, o ameliorare semnificativă a simptomelor și o îmbunătățire reală a calității vieții.

Disclaimer: Articolul de față are un rol pur informativ. Dacă te confrunți cu simptome posibil asociate unui caz de sindrom Cushing, asigură-te că soliciți în regim de urgență suport medical specializat, pentru a se reduce ricurile de complicații asociată cu această patologie.