TRADIȚII și obiceiuri de Sfântul Gheorghe. Ce e BINE să faci în această zi
Publicat pe 23.04.2016 la 09:06 Actualizat pe 23.04.2016 la 09:33
Pe 23 aprilie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință. În tradiția populară, sărbătoarea mai este numită și Sângeorz. Ziua este marcată de o serie de tradiții și obiceiuri.
Pe 23 aprilie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință. În tradiția populară, sărbătoarea mai este numită și Sângeorz. Ziua este marcată de o serie de tradiții și obiceiuri.
În calendarul popular, el este un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor.
Se spune că atunci când se aud primele broaște cântând, Sân-George ia cheile de la Sâmedru pentru a deschide drumul naturii spre viață, el fiind considerat Cap mare de primăvară și închizătorul anotimpului friguros.
În această zi, nimeni nu trebuie să doarmă, deoarece se crede că acela care încalcă interdicția va fi somnoros întregul an.
În dimineață zilei de 23 aprilie, fetele puneau în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa, pe furiș, care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fețele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele și coronițele erau păstrate peste an, pentru a fi folosite că remediu în ameliorarea diferitelor boli sau pentru a se face cu ele farmece de dragoste.
În această zi, fetele mai obișnuiau să semene usturoi, pe care-l păstrau până în anul viitor. Mâncând usturoiul semănat cu un an înainte, ele credeau că vor fi înzestrate cu toate virtuțile și că se vor căsători în cel mai scurt timp.
În Bucovina, brazdele și ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva frigurilor sau pentru a fi amestecate în hrană animalelor (în credința că acestea vor fi protejate de puterea malefică a strigoilor) și pentru a fi puse în cuibarele cloștilor (pentru a avea pui cât mai mulți și pentru a le feri de boli și ulii).