Tradiții și superstiții de Sfântul Andrei. Ce NU este bine să faci în această zi
Publicat pe 30.11.2016 la 01:18 Actualizat pe 30.11.2016 la 12:03
De aceasta zi de sarbatoare se leaga o sumedenie de traditii si superstiții din popor.
Pe 30 noiembrie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei. De această zi de sărbătoare se leagă o sumedenie de tradiții și superstiții din popor.
Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se sustine ca acest nume - Apostolul Lupilor - derivă din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar și de la simbolul lor - lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei.
Se credea şi încă se mai crede şi acum că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţă că „îşi vede lupul coadă”.
Ziua se serbează prin nelucru în casă, că să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria.
Tot din cauza lupilor nu se matură toată ziua, nu se dă gunoiul afară, nu se rănesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
Noaptea Sf. Andrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vrăji şi farmece. Fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline, şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A doua zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apă din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărită.
