Tradiții și superstiții de Sfântul Gheorghe. Ce trebuie să faci în această zi ca să-ți meargă BINE tot anul
Publicat pe 21.04.2017 la 15:09 Actualizat pe 21.04.2017 la 15:24
Principalele obiceiuri din popor!
Pe 23 aprilie, îl sărbătorim pe Sfăntul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, a urmat cariera militară și a ajuns comandant în armata împăratului Dioclețian.
În tradiția populară, Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de Sân-George. Este considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor.
În spiritualitatea populară, între Sân-George și Sâmedru (Sfântul Dumitru) există o înțelegere cosmică. Se spune că atunci când broaștele cântă pentru prima oară, Sân-George ia cheile de la Sâmedru pentru a deschide drumul naturii spre viață, arată crestinortodox.ro.
În popor, sunt o serie de tradiții și superstiții care se respectă în această zi de sărbătoare.
În dimineață zilei de Sân-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vițele și semănăturile erau protejate de forțele malefice.
Ramurile verzi erau păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotrivă bolilor. Ele erau puse și în hrană animalelor, în credința că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.
În ajunul zilei de Sân-George, fetele de măritat credeau că își pot vedea ursitul dacă priveau, în această noapte, într-o cofă plină cu apa.
Există și obiceiul ca în dimineață zilei de 23 aprilie, fetele să pună în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii ce le erau dragi nu călcau pe coronițe, fețele credeau că în acel an se vor căsători. Brazdele și coronițele erau păstrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite că remediu în ameliorarea diferitelor boli.
Tot în dimineață zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furiș în pădure pentru a culege mătrăgună și năvalnic. Aceste plante erau puse în pod sau sub streașină, în credința că ele le vor aduce pețitori bogați.
Flăcăii căutau, în dimineață zilei de 23 aprilie, iarbă fiarelor, planta miraculoasă ce putea să sfărâme lacătele. În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbrava cu o cofă cu apa neîncepută. Vasul era ascuns într-un loc doar de el știut. La răsăritul soarelui fiecare privea în cofă cu apa. Dacă în vas se află un fir de iarbă, credeau că se vor căsători cu fată iubită. Dimpotrivă, dacă în apa se află o floare uscată, era semn că tânărul nu se va însura în acel an, iar dacă găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând.
Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi, deoarece se credea că acel care încalcă interdicția, avea să fie somnoros întregul an, mai arată crestinortodox.ro.
