Originar din Asia tropicala, se pare ca busuiocul a ajuns in Europa cu un secol inainte de Hristos. Numele stiintific, "ocimum basilicum", provine din grecescul "basilikos", care inseamna rege.

Busuiocul este o planta anuala ce poate atinge inal­timea de aproximativ 50 de centimetri si se pare ca exista 60 de soiuri diferite ce se pot deosebi prin miros, culoare, structura frunzelor si, mai ales, prin aroma.

Pentru condimentarea mancarurilor se utilizeaza numai frunzele plantei, specialistii recomandand sa fie adaugat doar la final, deoarece in timpul fierberii el isi pierde atat culoarea, cat si aroma.

Legende

Despre busuioc se spune ca in India era venerat ca fiind planta sfanta a zeului Vishnu, de aceea era pus pe pieptul celor care mureau, pentru a fi protejati pe drumul spre Rai. Buchetele de busuioc s-au descoperit si in mormintele faraonilor egipteni.

Crestinii consi­derau busuiocul o planta sacra, deoarece spuneau ca el a crescut pe locul unde Sfintii imparati Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce. O veche legenda romaneasca spune ca o fata frumoasa a murit, lasand in urma ei un baiat neconsolat, Busuioc, un tanar care o iubise foarte mult. Se spune ca la vremea aceea fusese o seceta foarte mare ce ofilise toate plantele. Busuioc, neconsolatul indragostit, mergea zilnic la mor­mantul iubitei si varsa lacrimi amare. Pe mormantul fetei a rasarit o floare care fiind udata de lacrimile baiatului, a crescut si a capatat un miros foarte frumos. De atunci planta se numeste Busuioc, dupa numele tanarului indragostit.

Busuiocul este strans legat de traditiile si obiceiurile romanesti.

sursa: Jurnalul.ro

foto: Hepta.ro