- Ce răspundeați în copilărie la întrebarea ”Ce o să te faci când vei fi mare?”?

- Numai doctor răspundeam. Dintotdeauna asta am visat. A mai fost ceva în discuție: avocat. Dar a fost visul meu să fac și Dreptul, după ce am terminat Medicina. Aș fi vrut să o fac ca lumea, pentru că sunt multe implicații de genul acesta.

- De unde a pornit pasiunea pentu meseria de medic?

- Tot neamul meu e de medici, în afară de soțul meu, care este inginer chimist. 8 medici am fost în familie. Să știți că într-o casă de doctori se vorbește numai despre medicină. Prima dată am asistat la o intervenție chirurgicală când aveam 7 ani. Mamam mea făcea chirurgie toracică și am rugat-o să mă lase în sală să văd o operație. Mi-a părut rău toată viața că am făcut așa, pentru că este impresionantă o operație pe plămâni și mi-a fost rău. A venit cu mine și băiatul șefului contabil. El avea 17 ani. A leșinat, l-au scos de acolo. Eu nu am căzut, mă țineam de un perte, că nici bine nu-mi era. M-a obsedat acea operație. La vârsta de 8 ani am ajutat-o pe mama la o operație grea. Un inginer vărsa sânge. Pe mama nu avea cine să o ajute. M-a luat acolo și mi-a spus să fac doar ce spunea ea.

Cum au decurs lucrurile, aflați din clipul alăturat.