Mersul la săniuș în haine de sărbătoare - la modă în secolul 19
Publicat pe 04.12.2013 la 12:00 Actualizat pe 09.12.2013 la 17:38
Săniile există încă din perioada neolitică, chiar înainte ca roata să fie inventată și erau trase de oameni. Egiptenii le foloseau chiar pe nisip sau pământ pentru a transporta bucăți uriașe de piatră. Eschimoșii le făceau din oase de la balenă și le folosesc și acum ca mijloc de transport, singura diferență fiind că acum sunt realizate din lemn.
Știai că:
Primul topogan, prototipul de la care s-a pornit pentru inventarea saniei, a fost inventat de către ruși în San Petersburg la sfârșitul secolului 19?
Tot la finalul secolului 19 ele au început sa fie folosite în Canada ca divertisment. Deși inițial era considerat un sport, în scurt timp mersul la săniuș a devenit o paradă a modei, fiecare îmbrăcând cele mai frumoase haine, iar bărbații purtau pălării?
Un inventator necunoscut a luat o sanie de lemn ce era folosită pentru a căra lemn din pădure și i-a atașat bare de metal pe care să alunece, atunci a fost momentul în care s-a născut primul prototip al saniei clasice. Săniuțele au fost menționate pentru prima oară într-un ziar suedez din 1870. Ele arătau ca un scăunel cu șine pe care să alunece și care putea fi împins din spate.
În secolul 20 sănuița a început să semene tot mai mult cu ceea ce avem astăzi: i-au fost puse tălpici lungi și alunecoase și poate fi trasă de oameni, în cazul celor de mici dimensiuni, folosite pentru agrement, sau de animale. Și pentru că sănuița a fost încă de la început un obiect magic, nu este de mirare că Moș Crăciun folosește o sanie nu doar pentru a alune prin nămeți, ci șî pentru a zbura prin văzduh. Renii săi nici nu trebuie să fie înaripați, pentru că săniuța poate pluti. Ne aflăm bineînțeles pe tărâmul basmelor.