Iată câte lucruri putea face Irina Margareta Nistor din banii câștigați pe vremea când era ”vocea de pe casetele video”
Publicat pe 02.02.2018 la 12:33 Actualizat pe 19.03.2018 la 16:14
Toti o stiu pe Irina Margareta Nistor drept ”vocea de pe casetele video” de pe vremea comunismului.
Vocea Irinei Margareta Nistor, se spune, era cea mai cunoscută din România pe vremea comunismului. Și asta pentru că ea este cea care a dublat vocile actorilor de filme străine, pe care românii le vedeau pe casetele video disribuite ”pe sub mână”, înainte de revoluția din 1989. După căderea comunismului, Irina Margareta Nistor a rămas în lumea filmului. De data aceasta ca și critic de film. Și, ocazional, chiar ca actriță.
Irina Margareta Nistor revine la postul Happy Channel este gazda rubricii ”CineCOOL”, din cadrul emisiunii ”PoveștiCOOL”, difuzată sâmbătă și duminică, de la 12.30, la Happy Channel. Ea ne aduce cele mai frumoase povești din lumea filmului, actori care au reprezentat România la marile festivaluri de film. Pe scurt, ne va introduce într-o lume a cinematografiei.
Despre cinematografie, actori, copilărie, casete video, întâlniri fericite, relaxare, pisici, casă am stat de vorbă cu Irina Margareta Nistor. Iată prima parte a interviului.
• Pe internet scrie că ați tradus ”în secret” 3000 de filme. Atât de multe?
Asta e cifra reală. Le-am numărat în agendele din perioada respectivă. Pentru că tot așa mi s-a cerut în interviuri.
• Comparativ cu nivelul de trai, ce vă puteați cumpăra din banii primiți pe lună pentru filmele traduse în perioada comunismului?
Ieșeam din când în când la Capșa, cu mama și răsfățam cam toți copiii altora (eu neavând) din existența mea de atunci și mergeam cu taxiul.
• Care a fost prima casetă video tradusă? Dar ultima?
Prima casetă video a fost filmul „The Fury” (1978) cu Kirk Douglas, un thriller supranatural, regizat de Brian De Palma. Era în noiembrie 1985. Ultimul, înainte de Revoluție a fost „The Unbearable Lightness of Being” după romanul lui Milan Kundera.
• Câte casete video aveați acasă? Ce ați făcut cu ele după căderea comunismului?
Vreo 3, pentru că le cumpăram ca orice client. Le luam, de obicei, doar pentru obligații. Le-am păstrat și am mai primit câteva când se pregătea „Chuck Norris vs. comunism”. Sper, când îmi voi transforma casa în cinema, să fie și vizionări retro, că la Serile Filmului Romanesc de la Iași, lumea a fost interesată. Nostalgiile persistă…
• În adolescență ”mâncați” filmele pe pâine? Cum era adolescenta Irina Margareta Nistor?
Chiulea de la școală ca să meargă la cinema. Înduioșa doctorii cu migrenele ei, ca să capete scutiri, ca să nu fie exmatriculată, bea cafea și nu fuma, deși părinții îi permiseseră! Inteligentă abordare din partea lor: nemaifiind fructul oprit, nu m-a mai interesat!
• Înainte de a vă trimite la facultate, mama dv v-a dus să lucrați la fabrică. Vă mai amintiți cum fost?
Sună bizar așa. A vrut să lucrez ca bunicii mei, chimistă, într-o fabrică de parfumuri.Ca să nu ajung repartizată în vreun cătun, ca profă de franceză! Deci, nu trăgeam chiar la șaibă. Ficatul meu, însă, n-a suportat mirosurile. Așa cum în continuare detest crinii și orice altceva în afară de „Miss Dior”, Eau de toilette, (și nu Eau de parfum), un vintage, pe cale de dispariție, de găsit doar în Free Shop-uri, în aeroporturi, descris în 1947 (cu 10 ani înainte să mă nasc), de creatorul său, ca fiind de o eleganță atemporală și de un rafinament absolut, un amestec de chiparos verde și iasomie.
