Ai merge toată ziua cu el! Cel mai generos taximetrist din lume oferă medicamente, telefon, wi-fi, ceai și dulciuri
Publicat pe 20.02.2015 la 13:31 Actualizat pe 20.02.2015 la 14:27
De 15 ani, Bacche colindă străzile Mumbaiului în taxi, după ce și-a pierdut slujba de la o agenție de turism. Nu i-a fost ușor nicio clipă - astăzi el își întreține soția, copiii și tatăl, după ce mama lui a murit de cancer la gât. Cu toate acestea, nu trece zi fără să se asigure că oferă ceva fiecărui client care îi intră în mașină!
De 15 ani, Bacche colindă străzile Mumbaiului în taxi, după ce și-a pierdut slujba de la o agenție de turism. Nu i-a fost ușor nicio clipă - astăzi el își întreține soția, copiii și tatăl, după ce mama lui a murit de cancer la gât. Cu toate acestea, nu trece zi fără să se asigure că oferă ceva fiecărui client care îi intră în mașină!
Din taxiul lui Bacche nu lipsesc ziarele, anunțurile meteo și schimbările de la bursă. În spate, ține un kit de prim-ajutor și sticle de apă pentru el și clienți. Are la îndemână ceai cald și dulciuri pentru copii, pe lângă o cutie cu șervețele și parfum. Mai mult, oferă discounturi bătrânilor, persoanelor cu handicap și însurățeilor.
Dacă ți-a plăcut cursa cu el, poți contribui la cutia cu donații - toți banii ajută persoanele diagnosticate cu cancer. Când are timp liber, taximetristul generos se plimbă prin Khar-Bandra și curăță străzile de gunoaie.
Cum a ajuns Bacche îngerul păzitor din Mumbai?
Când mamei sale i s-a pus diagnosticul de cancer, lumea lui s-a prăbușit. Nimeni nu l-a ajutat deși a primit destule promisiuni. „Am început să-mi pun întrebări. Dintotdeauna am fost credincios dar cum puteam să cred în Dumnezeu? Atunci am început să nu mai cred în existența lui. Dacă ar fi existat de ce nu mă ajută? Ce nu aveam? De ce mi se întâmpla asta”, își aduce aminte bărbatul.
Din fericire, Bacche a ajuns la un guru care l-a sfătuit să facă bine în viață dacă vrea ca mama lui să-și găsească pacea. La început, „l-am ignorat. Un om mort e mort nu poate să fie împăcat”, dar apoi și-a schimbat părerea. „Am văzut o femeie săracă cu fiul ei. Amândoi plângeau. Toți îi vedeau dar nimeni nu făcea nimic. Nimeni nu avea timp de ei”, își amintește Bacche.
Dar el a oprit. Așa a aflat că ea, copilul și bărbatul trăiesc din cerșit dar toți banii primiți sunt dați pe alcool de soț.
„I-am dat trei rupii și fața i s-a luminat. Am văzut că a cumpărat cu ei un biscuite pentru copil - micuțul l-a devorat. Erau așa fericiți, parcă le dădusem 100 de rupii. Atunci am realizat că nu am de ce să mă plâng. Sunt oameni care luptă zilnic pentru viața lor și găsesc bucurie în 3 rupii și un biscuite... cine sunt eu să mă plâng? Am un acoperiș, o familie, un venit. De ce să nu-i ajut pe ei? Oameni care trăiesc în întuneric - de ce să nu aduc lumină în viața lor?”.
