Dacă “olimpica dispărută” ar fi copilul vostru, aţi face acelaşi lucru?
Publicat pe 15.02.2014 la 13:08 Actualizat pe 15.02.2014 la 13:09
Vreţi mediatizarea dispariţiei copilului? Na-vă mediatizare! Toate presa va afla, “pe surse”, informaţii din anchetă. Informaţii despre viaţa intimă a copilului dumneavoastră. Despre viaţa privată a familiei dumneavoastră. După ce s-a întâmplat în cazul olimpicei dispăruţi, părinţii copiilor dispăruţi se vor gândi de două ori înainte de a-şi da acordul pentru mediatizarea cazului...
Vreţi mediatizarea dispariţiei copilului? Na-vă mediatizare! Toate presa va afla, “pe surse”, informaţii din anchetă. Informaţii despre viaţa intimă a copilului dumneavoastră. Despre viaţa privată a familiei dumneavoastră. După ce s-a întâmplat în cazul olimpicei dispăruţi, părinţii copiilor dispăruţi se vor gândi de două ori înainte de a-şi da acordul pentru mediatizarea cazului...
Aici, de fapt, nici măcar n-a fost vorba de mediatizare, aşa cum e ea prevăzută în manulul cu procedurile de căutare a copiilor dispăruţi. Aici a fost vorba, cinic, de hrănirea curiozităţii presei care începuse să poftească la subiect. Pe principiul “să le dăm ceva, să aibă ce comenta”. Ce să le dăm? Să le dăm viaţa copilului dispărut. Pasaje din declaraţia unui preot duhovnic şi numele acestuia, ca să abatem atenţia. Să le dăm umbre. Să le dăm cancanuri şi să biancdrăguşenizăm subiectul.
Anunţul de pe Facebook
În după - amiaza zilei de joi, 13 februarie a.c., o prietena de familie posta pe pagina de facebook dedicată copiilor dispăruţi un anunţ cu fotografia Iuliei Ionescu. Fetiţa era deja dispărută de o zi. Peste câteva ore, ştirea a apărut pe site-ul Jurnalului Naţional. Ea s-a rostogolit pe internet şi a devenit un subiect de importanţă naţională. Este meritul dumneavoastră, al cititorilor Jurnalului Naţional, pentru că v-a păsat de viaţa acestui copil şi aţi înţeles să-l ajutaţi!
Vineri dimineaţă, ştirea cu “olimpica dispărută” devenise mesaj viral pe internet. La scurt timp, Poliţia Capitalei, realizând că acest caz a luat o amploare neprevăzută, a dat, în sfârşit, un comunicat de presă. Era prima mediatizare oficială a dispariţiei. La 33 de ore de la eveniment. Unii copii dispăruţi nu primesc nici măcar atât. Habar n-avem că ei există, că sunt în pericol şi că au nevoie de ajutor.
Până vineri la prânz, conştiente că ştirea face trafic pe internet şi, deci, are potenţial, televiziunile au preluat subiectul. În buclă, din oră în oră. Spre disperarea celor care sunt vulnerabili la atacurile de imagine şi care-şi fac agenda zilei în funcţie de ce difuzează buletinele de ştiri.
Copilul devenit subiect
Cum penultimul ministru de interne, Radu Stroe, şi-a dat demisia pentru că nu a reacţionat la timp în cazul căutărilor din Munţii Apuseni, Gabriel Oprea a fost prevăzător şi a suflat şi-n iaurt, cerând imediat convocarea unei celule de criză. Pentru ce? Pentru căutarea unui copil dispărut. Pentru că, uite, ministrul poate! Are, când vrea, chiar dacă nu e nevoie.