• Karlie Hay – Miss Texas,
• Marley Stokes – Miss Carolina de Sud,
• Emily Wakeman – Miss Carolina de Nord,
• Erin Snow – Miss Alabama şi
• Carissa Morrow – Miss Nevada,

au aceeași fizionomie cu ten deschis, păr blond și ochi albaștri.

Deși concursul a primit recent laude pentru decizia de a scoate din program proba în costum de baie şi pentru încoronarea ca și câștigătoare Miss USA a ofițerului armatei SUA, de origine afro-americană Deshauna Barber, oamenii şi-au exprimat nemulțumirea pe rețelele de socializare, fiind șocați de lipsa de diversitate a concurentelor din finală.

„Wow cum putem alege dintr-o serie atât de diversă?”, Chrissy Teigen, fotomodel de origine tailandeza, Twitter

„Miss Teen USA ar trebui să fii dezamăgită de concursul tău. Frumuseţea înseamnă mult mai mult decât par blond şi ochi albaştri”, Alexa Losey, actriță, Twitter.

Lauren Duca, jurnalist new-yorkez a ironizat și ea concursul american, felicitându-l pentru că promovează diversitatea în materie de formă a sprâncenelor.

De la privirea încrezătoare la forme supradimensionate – o istorie inside-out a frumuseții

Concursul american destinat tinerelor între 14 și 19 ani a avut prima ediție în anul 1983, în vremuri în care standardele de frumusețe erau foarte diferite de cele de acum.

Deși moda în materie de coafuri, vestimentație și accesorii s-a schimbat drastic din anii 80’, există totuși câteva caracteristici generale care s-au păstrat de-a lungul anilor şi pe care toate concurentele la titlul de Miss – fie că este Miss USA sau Miss România – trebuie să le posede.

• Zâmbetul larg,
• privirea încrezătoare fără să fie arogantă,
• structura „feminină”,
• înălțimea sunt atuurile participantelor care trebuie să păşească pe podium cu graţie şi
• să răspundă cu tact întrebărilor din proba interviului individual, în aşa fel încât să se facă remarcate şi să câştige inimile juraţilor.

În zilele noastre, standardul de frumuseţe „superbă dar abordabilă” şi care nu se ia foarte in serios (care o are că reprezentantă pe actrița din Hunger Games, Jeniffer Lawrance) şi-a făcut, mai degrabă năvalnic decât treptat, loc viziunea sociala.

Odată cu ascensiunea familiei americane Kardashian, de origine armeană, mai ales prin reprezentantele Kim şi Kylie, tinerele de pretutindeni au început să îşi dorească forme cât mai voluptoase, buze mari şi să folosească un machiaj pronunţat, trendul contouring-ului fiind foarte la modă.

Totodată, trendul taliei de viespe care a chinuit generaţii întregi de femei nevoite să poarte corset sau le-a făcut pe altele să apeleze la măsuri chirurgicale drastice, prin care şi-au scos o pereche de coaste, a revenit.

Cât de...standard e...standardul?

O scurtă istorie a standardelor de frumusețe americană – sau hollywoodiană – ne arată cât de mult s-a schimbat percepția asupra frumuseții.

În anii 20’, fenomenul „flapper” era în vogă, principale sale caracteristici fiind expresia sarcastică, tunsoarea de tip bob, machiajul strident, rochiile lungi până la genunchi şi cu talie joasă, ciorapii de mătase, jartierele şi colierele lungi cu mărgele, totodată fumatul fiind foarte la modă în perioada în care jazzul şi charlestonul se îmbinau de minune.

Anii 30’ au adus cu ei un alt trend: al blondelor voluptoase, poate cea mai cunoscută reprezentanta al sau fiind controversata Marilyn Monroe. Cu sprâncene subțiri şi aluniţă desenată deasupra buzelor foarte mari şi mereu date cu ruj roşu, adeptele acestui trend îşi arătau adesea formele apetisante în rochii din materiale languroase, cu spatele gol.

Tinerele înalte, cu par foarte tapat şi picioare lungi erau considerate cele mai frumoase în anii 40’. Ele aveau un aer sexy dar inocent, cu ochi mari de căprioară şi sprâncene naturale. Astfel, fetele cu par vopsit blond şi machiaj strident s-au dat umil la o parte, făcând loc frumuseților comune, înlocuind stilul excesiv sofisticat cu o naturalețe cuceritoare.

Aranjate impecabil, blondele reci şi inabordabile cu talii mici şi încheieturi delicate, faţă ovală şi pomeţi proeminenţi erau reprezentantele frumuseţii în anii 50’. Tot atunci Grace Kelly, actriţa americană devenită prinţesă de Monaco, era întruchiparea perfecţiunii: minionă, cu ochi albaştri şi mai degrabă graţioasă decât energică.

Anii 60’ au fost cei care au extins ideea de frumuseţe feminină, de la blondele inabordabile la tinerele „vulpiţe” cu forme care şi-au făcut loc pe marile ecrane odată cu debutul actoricesc al frumuseţii italiene Sophia Loren. Ochi, buze și şolduri supradimensionate, mai mult însemna atunci mai bine!

În anii 70’ se purta tenul palid şi natural, stilul uşor neglijent dar aranjat şi ideea de femei înalte cu par blond „de plajă” era din ce în ce mai populară.

Odată cu anii 80’ a revenit trendul blondelor atletice, de data aceasta cu o formă a feței mai pătrățoasă, actrița Kim Besinger fiind o bună reprezentanta a trendului.

Stilul grunge şi drăgălaş era cel mai în vogă în anii 90’. Actrița americană Winonna Ryder, minionă, cu ochi foarte mari, par brunet, bărbie proeminentă și sprâncene dese era foarte admirată de fetele de pretutindeni care îşi doreau să îi copieze stilul graţios şi edgy în acelaşi timp.

În anii 2000, se purta structura atletică şi încrezătoare, nu degeaba Halle Berry era atât de apreciată la Hollywood. Cu fizionomia fetei în formă de inima, pomeţi delicaţi şi zâmbet sincer tot ea a fost printre primele femei de origine afro-americană considerată o frumuseţe de top, ceea ce a marcat o schimbare semnificativă în percepţia ideii de frumusețe.

Anul 2016 – în finală concursului Miss Univers USA ajung cinci tinere înalte, blonde şi cu ochi albaştri, care arată aproape la fel. Diversitatea în materie de ce este perceput că fiind frumos primeşte astfel o mare lovitură, iar concursul creează încă o dată standarde foarte greu de atins de fetele de pretutindeni, care continuă să creadă că să fii frumoasă înseamnă să te încadrezi într-un tipar impus de societate.

Se poate și altfel?

Cu toate acestea, în istoria concursului putem vedea o mai mare diversitate a câștigătoarelor titlului.

Câteva dintre câștigătoarele care au demonstrat că ideea de păpușă Barbie nu este sinonimă cu frumusețea sunt:

• Kelly Hu, Hawaii (1985, tânăra cu origini asiatice avea o grație aparte),
• Vanessa Minnillo, Carolina de Sud (1998, câştigătoarea cu origini filipineze avea un ten măsliniu strălucitor şi un zâmbet cuceritor),
• Tami Farrell, Oregon, (2003, adolescenta avea ochi migdalați, ten măsliniu şi par şaten),
• Shelley Henning, Louisiana (2004, şatenă, şi cu un zâmbet radiant, americancă avea genul de frumusețe naturală de „girl next door” mai mult decât de super model)
• Kamie Crawford, Maryland (2010, câștigătoarea este o tânăra de origine afro americană, cu par brunet şi ochi căprui strălucitori).

Câștigătoarea din acest an în vârstă de 18 ani, Karlie Hay, a fost şi ea criticată sever pentru câteva postări de pe Twitter în care această ar fi folosit un apelativ cu tentă rasistă. Contul respectiv este momentan blocat, iar adolescenţă şi-a cerut scuze public.

„Recunosc faptul că, în trecut, am folosit public un limbaj neadecvat şi nu sunt mândră de asta şi ştiu că nu am nicio scuză” a declarat Karlie.

Ea a mai explicat că prin multă muncă, educaţie şi mulţumită unui mare grup de prietene pe care şi le-a făcut în urmă concursurilor, a devenit o persoană mai bună şi este mândră de asta.

„Sunt onorată să obţin acest titlu şi voi folosi această rampă pentru a promova valorile din cadrul Organizaţiei Miss Univers, care încurajează încrederea, frumuseţea şi perseverenţă tuturor femeilor” a spus tânăra în discursul sau de acceptare al premiului.

Organizaţia Miss Univers a susţinut-o pe Hay, însă a conchis într-o declaraţie de duminică faptul că limbajul ei este „inacceptabil” adăugând că nu reflectă în nici un fel valorile concursului.

Totuși, ei au acceptat faptul că tânăra regretă greşeală făcută în trecut şi consideră că a evoluat mult de-a lungul timpului, învăţându-şi lecţia şi având dreptul la un nou început fiindcă şi-a remodelat principiile de viaţă. Membrii organizaţiei au adăugat faptul că ei sunt complet dedicaţi susţinerii dezvoltării continue a lui Hay.

Este astfel evident că societatea va impune mereu trenduri de frumuseţe, însă este de datoria marilor organizații precum cele care gestionează concursuri de miss să încurajeze diversitatea şi să promoveze ideea că frumusețea stă în trăsăturile care ne diferenţiază de ceilalți.