"E ușor a scrie vorbe când nimic nu ai a face! Eu aplic metodă inversă în schimb – întâi fac gesturi și fapte pentru semenii mei și mai apoi povestesc despre ele!Ideea e simplă! Astăzi, o duduie apărută din neantul online-ului, de altfel foarte ageră și abilă, a încercat o analiză nereusită, doldora de supoziții a proiectului meu cu pictură „ART BY FUEGO”!

Sunt de părere că în viată, indiferent de rolul și postură noastră, nu trebuie să ne justificăm, mai ales atunci când nu facem nimic reprobabil. Nici eu nu o fac, după 20 de ani de muncă, în față nimănui, cu atât mai puțin în cea a unei tinere. Cu sigurantă voi publică un filmuleț nu cu unul, ci cu mai multe tablouri, dar cum vreau eu și când vreau eu, nu când vrea dansa!

Totuși, vreau să spun că supozițiile menționate mă dezamăgesc, mai ales că eu îmi doresc să fac bine. Nu realizez asta singur, ci cu ajutorul persoanelor care mi-au achiziționat picturile, au crezut în acest proiect și care acum se simț probabil jignite de impresiile neavenite notate în articolul respectiv.

Reacția tinerei în căutare de subiecte și nume care să o aducă la rampă, este firească și nici măcar nu e originală. Astfel de nedumeriri au mai existat, toate fiind exprimate de persoane care nu mă cunosc și care nu știu că întotdeauna mi-am bazat activitatea pe onestitate și pe corectitudine.

Am expus picturile prima oară în public anul trecut, în luna iulie, eu având această pasiune de multă vreme. N-am avut poate curajul necesar pentru că am considerat că nu sunt suficient de pregătit, dar la incurajările doamnei Doină Păuleanu, unul dintre cei mai importanți critici de artă români, am scos la lumină picturile mele. Între timp, stângaci fiind, căci eu sunt amator, am încercat să studiez, să mă documentez, inclusiv de pe internet, să fac că operele mele să prindă viată. Nu știu dacă am reușit asta.

Ideea e că domnișoară consideră că pictură se face musai în mizerie ori în sorț de bucătărie. M-aș bucură să poată să-mi amortizeze ea investiția tuturor pijamalelor, gecilor, hanoracelor pe care le-am stricat pictând. Probabil ar fi trebuit, pentru convingerea ei, să mă mazgălesc din cap pană în picioare, pereții ( că-n copilărie) și inclusiv cușcă câinelui, martorul ocular al tuturor incercărilor mele artistice, pe care i-l pot împrumută pentru un interviu credibil.

Realizez acest lucru, după cum am tot mărturisit, din PASIUNE. Între timp mi-am dat seamă că pot ajută și am decis să lansez, în octombrie 2015, proiectul ART BY FUEGO care sprijină mării artiști, proiect secondat de o echipă de promovare și de susținere ce mi-a fost alături în acest demers. 80! Atâți am ajutat financiar pană acum, oameni care și-au dedicat o viată intreagă scenei, legende și tineri pentru care sprijinul finaciar oferit de proiectul meu a însemnat o sansă reală la un parcurs demn.

Mi-aș dori că și domnișoară avidă de vedetism să se implice într-o activitate cu adevărat utilă și să trăiască satisfacțiile pe care le trăiesc eu. Atunci cu sigurantă mă va înțelege și nu se va mai întreba dacă tablourile sunt pictate de mine ori de vreo fortă divină, coborată încet pe-o rază! Dacă articolul calomnios (asta vor constată avocații mei) i-a adus și beneficii de imagine ori financiare, să dea un semn al generozității sale și să-mi urmeze exemplul!

Nu mă deranjează că cineva mă acuză de ceva. În fond eu știu cel mai bine ce și cum fac. Iar faptele mele se pot vedea și se pot probă. Cu atât mai mult cu cât este o activitate transparentă din punct de vedere fiscal, plătind taxe și impozite înrobitoare. Nu poți afirmă în schimb că nu am ajutat. Suficient era să dai un telefon câtorva persoane precum Ilie Micolov, Anca Pandrea, Ileana Constantinescu, Make Persa, George Nicolescu, Lucky Marinescu, Floarea Ionită, Tudorel Filimon, Aimee Iacobescu, Cornel Constantiniu. Sau poate că și ei sunt impostori și contribuie cu toții, alături de copiii ajutați de mine, la teoria conspirației prin care incercăm să furăm flagrant românii.

Ce uită tanăra este faptul că trebuie să te documentezi când faci afirmații. Eu nu pictez în ulei, ci în acrilic. Am spus asta de la început. O fac noaptea și atunci când am timp liber. Acrilicul se usucă în 30-40 de minute și nu e nevoie de un timp indelugant pentru a finaliza o lucrare. Mai mult, am realizat o expoziție nu în trei, ci în două luni. Sigur că mă bucur de sfaturile mamei mele, care timp de mai bine de 30 de ani a fost pictor decorator la fabrică de sticlă din Turda. Mă bucur că-i moștenesc talentul și sunt receptiv întotdeauna la sfaturile ei!

Operele mele nu sunt spectaculoase. Sunt flori și case simple, pe care le fac cu greu, muncind, căutand surse de inspirație. Le pun diverse titluri, poetice, încercând să dau naștere unor povești sensibile. Da, nu le țin minte pe toate atunci când am o colecție de 40 și când asupra mea sunt ațintite vreo patru camere de luat vederi! Oricum, actul artistic, de orice gen, este un act intim. La fel e și în muzică, și în pictură și în scris. Pot acceptă violarea intimitătii doar din partea celor care empatizează cu mine, prieteni dragi care intamplător au participat afectiv la nașterea universului meu de culori.

Am certitudinea că inteligență și talentul de care dă dovadă domniță cu pricină îi vor creiona în viată un parcurs mult mai decent decât acela de căutător nedocumentat de senzațional.

Cât despre mine, indiferent de câte piedeci, nelămuriri, nemulțumiri, atacuri, glume sau orice alte fapte (reprobabile) care duc în derizoriu muncă mea, voi întâmpina pe parcurs, eu voi rămane același, responsabil și ancorat în idealul meu!

Și-apoi, tablourile pot fi făcute de cătel, de mamă, de bunica mea, de șoferul meu, de vecinul nea Bebe ori de îngerul din somn, atât timp cât poartă semnătura mea voi găsi un fân care să-l cumpere și care să sprijine o legendă sau un tanăr artist al României! :) :)