Gabrielle "Coco" Chanel si cei trei barbati care i-au marcat viata si creatiile pentru totdeauna
Publicat pe 18.09.2013 la 21:22 Actualizat pe 18.09.2013 la 22:21
Prima Doamna a modei nu a stat niciodata departe de iubire si suferinta pentru a crea; dimpotriva, Coco Chanel s-a folosit de fiecare lacrima varsata si fiecare prezenta masculina din viata ei pentru a-si contura si imbunatati creatiile vestimentare, demonstrand ca viata personala si cariera nu sunt doar compatibile ci si interdependente.
In 1920, Coco Chanel a devenit "Mademoiselle". Dezorientata, dupa ce isi pierduse iubirea vietii, Chanel incearca sa dea un sens vietii alaturi de prietenele ei in Venetia, Misia si Jose Maria Sert.
Misia, o muza capricioasa, inspiratie pentru Marcel Proust, pianista celebra si model pentru Toulouse Lautrec si Renoir va fi esentiala pentru dezvoltarea artistica a lui Chanel. Datorita ei, Gabrielle prinde gustul baletului rusesc si a plaiurilor din Italia iar prin intermediul ei ajunge sa ii cunoasca pe unii dintre cei mai mari artisti ai vremii: Cocteau, Picasso, Stravinsky.
Condusa de o forta interioara extraordinara si o pasiune rara, creatoarea de moda spune din nou "DA" iubirii. De data aceasta, alesul este Marele Duce Dimitri, refugiat dupa Revolutia Bolsevica, un amant cu privire melancolica. Ea este mai mare cu opt ani decat el, si totusi el este cel care o inspira sa aduca inovatii in creatiile sale vestimentare cu broderii, blanuri si bijuterii bizantine. El o prezinta si parfumierului Tarilor, Ernest Beaux, un barbat alaturi de care a facut istorie prin lansarea aromei legendare, Chanel no.5 (1921).
Ducele de Westminster, cel mai bogat om din Anglia, se indragosteste iremediabil de Gabrielle iar ea ii accepta avansurile. Relatia lor este transpusa in hainele pe care le creaza - foloseste tweed, deconstruieste puloverele tricotate si imprumuta elemente din vestele valetilor. Iubirea paleste, pe masura ce Chanel intelege ca nu va deveni niciodata ducesa.
In anii urmatori, negrul devine mai mult decat un "must-have", mai mult decat un trend, devine obligatoriu. Negrul este modul lui Chanel de a protesta impotriva rochiilor de gala ostentative si kitsch. Astfel, o non-culoare folosita in trecut la uniforma servitorilor si purtata in perioada de doliu ajunge sa denumeasca un tip de rochie: "little black dress" (mica rochie neagra).
Accesoriile pentru o astfel de tinuta trebuie, in consecinta, transformate. In locul giuvaerelor scumpe, Chanel propune gablonturi. Este felul ei de a critica femeile pentru etalarea averilor in jurul gatului: "Nu conteaza caratele, ci iluzia lor".
Al Doilea Razboi Mondial o surprinde pe Chanel la la apogeul carierei. La t55 de ani, vestita creatoare de moda inchide atelierul din Cambon si se retrage in Elvetia.