Ai invatat din greselile parintilor tai?
Publicat pe 17.09.2010 la 12:33 Actualizat pe 17.09.2010 la 12:44
Eu nu voi tipa la copiii mei, eu nu ii voi lovi niciodata sau eu ma voi asigura ca nu duc lipsa de nimic sunt doar cateva dintre lucrurile pe care si le-ar putea spune un tanar adult ce se pregateste sa devina parinte.
Analizand comportamentul parintilor nostri, ne este de multe ori destul de clar care sunt lucrurile pe care le admiram la ei, pentru care le multumim, dar pot exista si reprosuri legate de modul in care ne-au educat. Poate au fost prea ingaduitori si nu au stiut sa ne indrume, sa fie mai fermi fata de noi atunci cand aveam nevoie de sfatul unui adult. Sau poate au fost prea stricti si nu ne-au permis de multe ori sa judecam singuri, sa luam o decizie importanta fara ca ei sa isi impuna punctul de vedere.
In cazul unor parinti autoritari, se poate intampla ca fiii sa nu reuseasca sa depaseasca sentimentul de teama si vinovatie in ceea ce priveste criticarea parintilor. Unii adulti, desi abuzati fizic sau mental de catre parintii lor, nu reusesc sa le vada nicio vina, tocmai din motivul ca li s-a spus obsesiv ca familia este cel mai important lucru de pe lume si ca parintii trebuie mereu respectati, in orice circumstanta, nelasand loc de reprosuri.
In alte cazuri, copiii pot distinge clar intre faptul ca isi iubesc si respecta parintii, dar le cunosc si greselile si stiu bine unde poate nu au procedat corect fata de ei. Se poate ajunge si la extreme in cazul persoanelor foarte rasfatate, care considera ca totul li se cuvine si devin prea aspri in judecati, desconsiderand munca celor ce le-au dat viata.
Idei care ne contureaza personalitatea
In orice caz, principiile cu care crestem si ne formam sunt destul de greu de modificat, oricat de bine am incerca sa le scuturam sau sa ne schimbam. De multe ori nici nu realizam cat de puternic suntem influentati de educatia si modelul familial de acasa decat in momentul in care devenim la randul nostru parinti. Atunci am putea avea momente in care sa realizam ca reactionam la fel ca parintii nostri in anumite circumstante.
De altfel, maternitatea este momentul in care mai ales o femeie isi retraieste copilaria si poate realiza cat de mult a imprumutat fara sa stie din comportamentul mamei sale. De aceea, daca sunt lucruri care nu ne-au placut la modul in care ne-au educat, trebuie sa stim faptul ca multe dintre ele se vor manifesta la noi atat de firesc incat nu le vom observa decat dupa ce au trecut. Este destul de dificil uneori sa iti monitorizezi propria persoana, sa te echilibrezi si sa cauti drumul tau, separat de valorile cu care pleci de acasa (in cazul in care pe unele dintre ele le respingi). Dar nu este ceva imposibil. Cu motivatia necesara, putem invata sa ne controlam comportamentul si sa fim intr-adevar parinti mai buni decat poate au fost ai nostri, sau din contra, sa reusim sa fim la fel de minunati ca ei in cazul in care ii admiram foarte mult.
foto: letustalkaboutlove.com
