Cresterea copilului - ce sfaturi "binevoitoare" sa ignori
Publicat pe 02.12.2010 la 09:49
Inca din momentul in care este conceput copilul tau, aproape fiecare persoana care te cunoaste, dar uneori si strainii, se vor oferi sa iti dea sfaturi despre cresterea si educarea celui mic. Sunt insa cateva pe cat de comune, pe atat de gresite, de aceea este mai indicat sa nu pleci urechea la ele:
1. Este importanta calitatea, nu cantitatea de timp petrecuta cu cei mici
Timpul de calitate este un mit. Nu poti inlocui ceea ce lipseste in sufletul unui copil, ca si ore petrecute alaturi de el, crearea unei legaturi constante, siguranta si afectiunea pe care o simte atunci cand are parte de atentia parintilor sai.
Se pot gasi scuze, unele dintre ele plauzibile, insa a te convinge ca a petrece doua ore pe zi cu cel mic, in loc de patru este mai benefic pentru ca atunci ii acorzi toata atentia, este doar o amagire.
Chiar daca stai la birou si lucrezi, iar copilul se joaca la cativa pasi de tine si nu interactionati, faptul ca esti alaturi de el, ca te poate privi sau ii poti zambi din cand in cand sau face pauza scurte in care sa vorbiti, inseamna linistea unui camin pentru el.
2. Trebuie sa lasi bebelusul sa mai si planga
Plansul este modalitatea bebelusilor de a comunica, nu de a manipula. Este singura cale pentru a-ti atrage atentia ca ii este foame, somn, ca este obosit sau are nevoie de o mangaiere.
A avea grija de nevoile sale si a-l consola ori de cate ori plange, a-l lua in brate si a vedea ce i se intampla nu inseamna ca il alinti peste masura, ci ca ai grija de el in mod firesc, pentru ca el nu este capabil sa se descurce singur inca.
Daca un bebelus este lasat sa planga in mod frecvent, iar adultii se asteapta ca el sa se linisteasca de la sine, singurul lucru care va rezulta va fi neincrederea in semnalele pe care trebuie sa le transmita atunci cand are nevoie si chiar in parinti.
3. Fii prietenul cel mai bun al copilului
Atunci cand incerci sa devii prietenul ideal pentru cel mic, acest lucru iti va submina autoritatea un fata lui. Din multe puncte de vedere nu sunteti la acelasi nivel si ar trebui sa stii acest lucru si sa nu il tratezi ca pe egalul tau in orice. Bineinteles ca puteti purta discutii sincere si deschise, insa un parinte trebuie sa ii ofere copilului un model de urmat, nu un amic de facut pozne. El are nevoie de cineva care sa ii ofera un sfat, dar sa il si puna la punct atunci cand greseste.
4. Citeste jurnalul copilului tau
Exista o limita intre a avea grija de cineva, a te asigura ca ii este bine si a-i controla cu totul sufletul si mintea. Jurnalul este ceva intim, indiferent de varsta celui care il tine.
In momentul in care citesti jurnalul copilului tau poti afla lucruri pe care ti le ascunde intr-adevar, dar asta nu inseamna decat ca pe undeva exista o proasta comunicare din moment ce trebuie sa recurgi la astfel de gesturi pentru a afla ce gandeste. Si o lipsa de incredere de ambele parti. Mai mult, daca cel mic afla ca ai facut acest lucru, ar putea sa nu treaca niciodata sau foarte greu peste faptul ca l-ai tradat.
5. Vorbeste-i copilului
Parintii sunt uneori atat de prinsi in rolul lor autoritar ca uita de faptul ca o comunicare eficienta implica doua personae care isi spun parerea si se asculta reciproc. Atunci cand adultul vorbeste si copilul trebuie sa asculte, nu este vorba de un dialog, ci de ceva asemanator unui ordin.
Este important sa vorbesti cu el si sa iti dai seama daca a inteles ce ii spui sau doar te aproba din reflex. Nu inseamna ca trebuie sa ii ceri voie sau sa il lasi sa faca ce vrea, dar nici sa ii creezi impresia ca esti nepasator in fata doleantelor sale.
Foto: agd.org
