Si, in timp ce mamele pot realiza in mod obiectiv ca favoritismul nu este etic sau ca nu e un act constient, un studiu publicat de Child Development ne arata ca, mai multa dragoste pentru un copil il poate rani, iti poate rani intreaga familie, poate cauza probleme de sanatate mentala la copii cum ar fi agresiunea, atentia si problemele emotionale.

Studiul a fost facut pe 400 de familii canadiene cu doi pana la patru copii, a caror varste erau de doi pana la cinci ani.

Din cauza programului incarcat al tatilor, doar mamele evaluate pentru factorii de risc cum ar fi: educatia, nivelul venitului, stabilitatea mentala, daca sunt parinti singuri sau daca au suferit in trecut abuzuri mentale.

Cercetatorii au evaluat cat de mult mamele afiseaza favoritismul, oferind feedback pozitiv unui copil si feedback negativ altuia – observand interactiunea mama-copil si adresandu-le mamelor intrebari de genul: „Cat de des vorbiti sau va distrati impreuna cu copilul dumneavoastra?”, „Cat de des va suparati pe copilul dumneavoastra?”

„S-a descoperit ca mamele cu mai multi factori de risc tindeau sa-si favorizeze mai mult unul dintre copii” spune autorul studiului Jenny Jenkins, medic si profesor la departamentul de Psihologie Aplicata si Dezvoltare Umana al Universitatii din Toronto.

In timp ce copilul favorizat experimenteaza satisfactia de moment, mediul inconjurator din camin devine ostil si agresiv, in special intre frati. Aceasta este partea cea mai surprinzatoare.

Studiul nu a observat de ce unii copii sunt favorizati in detrimentul altora atunci cand o familie nu dispune de prea multe resurse. Este greu pentru parinti sa-si trateze copiii in mod egal. „In general, parintii fac ce pot mai bine pentru a fi corecti fata de copiii lor. Problema este cum reactioneaza ei acasa fiind stresati. Copiii sunt foarte receptivi la modul in care sunt tratati in comparatie cu restul familiei. Cei mai mari sunt capabili sa inteleaga de ce unul dintre frati are nevoie de mai multa atentie la un anumit moment, insa este important pentru mame sa fie cat mai transparente posibil atunci cand stabilesc pedepsele sau cand petrec ceva timp in plus cu unul dintr copii, in timp ce altul se simte lasat pe dinafara.”

Daca te superi pe unul dintre micuti, incearca sa te intrebi: „Esti suparata pe ceea ce a facut copilul sau care dintre copii a facut acel lucru?”