Istoria casatoriei - o uniune din iubire sau o afacere
Publicat pe 19.08.2010 la 12:54 Actualizat pe 19.08.2010 la 17:52
Majorietatea societatilor antice aveau nevoie de un mediu sigur pentru perpetuarea speciei, un sistem de reguli pentru a garanta drepturile de proprietate si protejarea liniei sangvine. Institutia casatoriei a fost cea care a implinit acele nevoi. De exemplu, legea antica evreiasca cerea ca la moartea sotului, femeia ramasa singura trebuia sa fie luata de sotie de fratele acestuia.
Diferite perioade de timp si diverse culturi au istorii variate, in ceea ce le priveste pe femei. Egiptul antic, in teorie, ii oferea femeii aceleasi drepturi ca si barbatului, dar nu erau mereu puse in practica. Femeile medievale aveau responsabilitati duale in ceea ce priveste religia si casatoria.
De-a lungul istoriei si chiar in ziua de astazi, familiile aranjau casatoriile pentru copiii lor. Oamenii implicati nu aveau nimic de spus in privinta acestei decizii. Cei mai multi nu se casatoreau pentru ca ar fi fost indragostiti, ci din motive financiare.
Unele casatorii cereau ca mirele sa ofere un pret sau un cadou, pentru a primi mireasa, iar putini erau cei care se curtau sau aveau parte de intalniri romantice in care sa se cunoasca mai bine; majoritatea insa respectau anumite traditii.
O traditie universala este cea a inelului de logodna. Aceasta dateaza inca de pe vremea egiptenilor, forma cercului desemnand eternitatea. De aceea, a purta verighete simbolizeaza o uniune care ar dura pentru totdeauna. Notiunea de casatorie ca si una sacra, nu doar sub forma unui contract, se intalneste pentru prima data in scrierile Sfantului Paul care compara relatia dintre sot si sotie, cu cea a lui Iisus si biserica sa. (vers.23-32).
Joseph Campbell, in “Puterea Mitului”, mentioneaza ca trubadurii secolului 12 au fost cei dintai care au privit iubirea in modul in care o vedem noi astazi. Toata notinuea de romantism se pare ca nu exista pana in perioada medievala.Papa Nicholas I a declarat de asemenea in anul 866 “Daca ar lipsi acordul dintr-o casatorie, toate celelalte bucurii, chiar daca ei si-ar consuma uniunea, ar fi golite de sens”. Astfel el punea accent pe dorinta sincera a celor doi de a se uni pe viata si a ramas o valoare importanta, promovata de biserica de-a lungul timpului.
In anii 1.500, au avut loc destul de multe casatorii fara martori. Consiliul de la Trent a fost atat de scandalizat de acest lucru, incat a decretat in anul 1563 ca nuntile trebuie realizate in prezenta unui preot si a cel putin doi martori. Astfel, casatoria a imbracat rolul de a salva oamenii de la pacat si a-i indemna spre proceere si familie. Cu toate acestea, iubirea nu era neaparat ingredientul principal, ea survenind mai tarziu, prin faptul ca cei doi se obisnuiau unul cu celalalt si ajungeau sa se si indrageasca.
Cativa ani mai tarziu, puritanii vedeau casatoria ca pe o relatie binecuvantata, care le oferea partenerilor nu doar sansa de a iubi, dar si de a ierta. Multe persoane considera ca indiferent de cum intra oamenii intr-o astfel de uniune, ea implica responsabilitati morale si legale, dar si daruire si efort. Din acest punct de vedere, conceptul casatoriei nu s-a schimbat de-a lungul timpului.
foto: http://news.webshots.com
