In acelasi timp insa, este foarte raspandita, are o rata de imbolnavire foarte mare atat in tarile dezvoltate, cat si in cele sarace, fiind contagioasa, si poate produce deshidratare severa, care, netratata corespunzator, este mortala.

Boala apare cel mai frecvent intre 4 luni si 2 ani, de obicei pana la 5 ani, majoritatea copiilor avand cel putin un astfel de episod, mai mult sau mai putin sever. Exista mai multe tipuri de virusuri, ceea ce explica posibilitatea de reimbolnavire, chiar daca gravitatea fenomenului scade in timp.

Maladia se transmite in principal pe cale fecal-orala, adica prin mainile nespalate. Situatia este agravata de faptul ca bolnavul devine contagios cu cateva zile inainte de a prezenta simptome vizibile si sapte-zece zile dupa aparitia acestora. El elimina un numar enorm de virusuri prin scaun. In acelasi timp, virusul este destul de rezistent, putand persista mai multe ore pe mainile nespalate si chiar zile intregi pe suprafetele nedezinfectate.

Infectiile sunt mai frecvente iarna si primavara, iar copiii care frecventeaza colectivitati - crese sau gradinite - sunt mai expusi la imbolnavire. Un grad de risc au si adultii care ingrijesc copii mici, precum si varstnicii.

Dupa una-doua zile de la contactul infectant, apar varsaturi si febra, simptome urmate de o diaree abundenta, apoasa si dureri abdominale. Simptomele dureaza, de obicei, trei-opt zile, uneori insa diareea putand persista si cateva saptamani. Daca se instaleaza deshidratarea, copilul are pielea si gura uscate, plange fara lacrimi, urineaza putin, fontanela se adanceste. Respiratia si pulsul sunt accelerate si copilul devine iritabil sau somnolent. Din cauza scaunelor abundente se poate produce dermatita de scutec: o zona iritata, rosie pe fese si in zona genitala.

Adultii fac forme usoare de boala, cu greata, pierderea poftei de mancare, dureri abdominale, diareea fiind mai putin semnificativa decat la copil.

Nu exista un tratament specific impotriva acestor infectii. Scopul principal este prevenirea deshidratarii, care poate aparea cu atat mai usor cu cat copilul este mai mic, in special sub 6 luni. Daca e posibil, sugarii vor fi alaptati in continuare, chiar daca in cantitati mai mici.

Intre mese se recurge la apa, ceai sau solutii de rehidratare orala (cumparate de la farmacie si administrate la indicatia medicului). Pentru o mai buna toleranta, acestea se dau in cantitati mici, repetat, cu lingurita sau cu o seringa. Copilul mai mare nu trebuie fortat sa manance, dar trebuie avut grija sa primeasca suficiente lichide. Daca deshidratarea este mai severa, micutul va fi internat cateva zile in spital si va fi rehidratat prin perfuzii.

Citeste si Jurnalul National!

foto: cleveland.com