Povestea lui Moş Crăciun! Cine este bătrânelul care aduce jucării copiilor cuminţi şi cum şi-a început "dulcea povară"
Publicat pe 08.12.2016 la 10:32 Actualizat pe 08.12.2016 la 13:21
Mos Craciun, minunea copiilor de pretutindeni!
Pe Moş Crăciun îl ştim...dintodeauna. Îl aşteptăm cu sufletul la gură în cea mai frumoasă perioadă din an!
Şi chiar dacă buletinul ne spune că nu suntem copii, sufletul mereu îl contrazice. Şi are dreptate. Dar, v-aţi întrebat vreodată care este "povestea lui Moş Crăciun", cine este el şi cum a devenit cel mai iubit personaj al celor mici? Pregătiţi-vă atunci să aflaţi povestea Moşului, poate o altă variantă decât o ştiaţi....Ea începe aşa....
"Cândva, demult, la marginea unui oraș, trăia un meșter bătrân care făcea jucării. Tot anul meșterea la ele cu dragoste și răbdare. Erau minunate și nu semănau una cu altă.
În Ajunul Crăciunului, bătrânul meșter plecă din oraș să-și vândă jucăriile. Oameni din acel oraș nu erau prea bogați. Meșterul le vindea jucăriile pe mai nimic.
Dar asta nu-i scădea cu nimic bucuria de a face jucării de care copiii să se bucure, după datină, în dimineață de Crăciun. Până într-un an în care...
Meșterul vânduse toate jucarile și se întorcea spre casă. La marginea orașului s-a oprit să privească o fereastă. Știa că acolo locuiește o familie săracă și se întreba ce jucării or fi primit copii din această casă.
Trei copi visau cu voce tare:
- Dacă am avea un soldățel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns...
- Ne-am jucă împreună și nu ne-am certa niciodată pentru el. Bătrânul știa că nu mai avea nici o jucărie și tare ar vrea să le dăruiască măcar una. Dar ce minune! Tocmai un soldățel de plumb răsărise, nu se știe de unde, în fundul sacului. Și, astfel, dorință celor trei frați sărmani s-a îndeplinit.
În drum spre casă, bătrânul gândea: "Aș vrea să fac atât de multe jucării, încât să dăruiesc câte una fiecaruri copil din lume dar mai ales celor sărmani, cărora n-are cine să le cumpere". Și acum mergând așa, pe gânduri, văzu în zăpada un pui de căprioară care-l privea cu ochi triști.
-Sărmană făptură, ce te doare?
Se pare că puiul de căprioară se rânise la un picior. Cum a știut și cu ce a avut la îndemână, bătrânul i-a legat rană și la ajutat să se ridice.
Atunci făptură aceea gingașă i-a vorbit cu glas limpede că și de copil:
- Acum văd că ai o inimă bună. Dorință ți se va îndeplini.
Că din pământ a apărut o sanie fermecată purtată în zbor de niște reni minunați.
Și bătrânul s-a înălțat cu ei și slavă cerului înstelat, spre o lume de basme. Chiar și hainele lui sărăcăcioase se preschimbaseră în niște haine neobișnuite de culoare roșie.
N-ar fi putut spune cât și pe unde l-a purtat sania fermecată. Într-un târziu, a simntit cum coboară lin într-un ținut înzăpezit, unde îl aștepta o căsuță cu ferește luminate. O mulțime de pitici că și cei din povești l-au întâmpinat bucuroși".
