Venirea pe lume al celui de-al doilea copil - un motiv de stres pentru primul
Publicat pe 03.02.2011 la 16:58 Actualizat pe 03.02.2011 la 17:58
Venirea pe lume a unui copil este un eveniment important, asteptat cu mult entuziasm de toti membrii familiei. Chiar de toti? Pentru copiii singuri la parinti, momentul in care mami intra pe usa cu un alt copilas nu este mereu prilej de bucurie.
In primul rand trebuie sa intelegem faptul ca lipsa de entuziasm a copilului fata de noul fratior sau surioara este un sentiment perfect normal. Oricat de multe i-am explica pe parcursul sarcinii si l-am pregati pentru aceasta schimbare, oricum va fi luat prin surprindere de tot ce presupune schimbarea care urmeaza.
In primul rand constientizeaza ca nu mai este el cel mic in familie si ca toata atentia parintilor nu se mai indreapta doar catre el, ci si catre altcineva. Mai mult, oricat l-ai pregati si determina sa astepte cu bucurie o noua prezenta in viata sa, el va realiza rapid ca bebelusul nu este chiar un nou partener de joaca, asa cum i l-ai prezentat si nu va fi tocmai incantat de descoperire.
1. Prima intalnire cu cel mic
Este important ca atunci cand bebelusul este adus acasa de la maternitate, el sa fie tinut in brate de tata sau alt membru al familiei, iar mama sa aiba bratele libere pentru a-i putea oferi o imbratisare copilului.
Acesta i-a dus dorul pe perioada cat a stat la spital si este important pentru el sa se poata bucura de revenirea ei fara sa simta ca intre el si mamica lui este o altcineva. O alta idee este ca externarea din spital sa se faca la o ora la care copilul este la gradinita sau scoala si cand se intoarce sa o gaseasca pe mami acasa si pe noul fratior instalat in patutul sau, sa il priveasca in liniste.
Este indicat ca parintii sa ii ofere pe cat posibil multa atentie si dragoste copilului mai mare, sa ii daruiasca un cadou chiar pentru a-l face sa simta venirea unui alt copil pe lume ca un prilej de bucurie si sa inteleaga ca el nu va fi dat la o parte.
2. Impartirea atentiei
Chiar daca va fi greu pentru inceput, in special pentru mama sa isi imparta timpul intre un sugar si nevoia de atentie si ingrijire a unui alt copil, este indicat sa ceara ajutorul sotului sau al unei rude pentru a avea grija de bebelus din cand in cand, astfel ca mama sa se poata juca in continuare cu cel mare, sau sa nu intrerupa prea multe dintre obiceiurile pe care le aveau impreuna inainte.
Chiar daca perioada in care bebelusul are nevoie de foarte multa atentie este una limitata, pentru primul copil ea va fi una critica si de ea va depinde si modul in care se va desfasura relatia pe care o va avea cu fratiorul sau si mai tarziu. Este important ca parintii sa observe daca acesta nu se simte amenintat de cel mic, nu este gelos sau daca nu nutreste chiar sentimente negative fata de bebelus.
3. Implicarea copilului in ingrijirea bebelusului
O modalitate buna de a-i apropia pe cei doi fratiori este de a-l face pe cel mare sa fie un pic responsabil pentru cel mic. Astfel, el se va simti important si isi va lua rolul de frate mai mare si protector in serios. Nu trebuie rugat sa faca lucruri care presupun un grad sporit de dificultate, ci lucruri simple, realizate sub supravegherea parintilor, care sa il faca sa se simta parte din familie in continuare.
In momentul in care parintii sai fac baie celui mic sau il schimba, el se poate simti exclus, de aceea il puteti ruga sa ajute la imbaiere, dandu-i un buretel mic, cu care sa spele usor manuta bebelusului de exemplu. Sau poate fi rugat sa aleaga hainute curate in care sa poata fi schimbat copilul.
Citeste si a1.ro
Foto: loganmiles.info
