Cuvântul românesc „plăcintă” își are originea în latinescul placenta care înseamnă „prăjitură”.

Știați că egiptenii au gătit prima crustă de plăcintă, însă cei care au inventat aluatul de plăcintă au fost Grecii. Aluatul era de fapt o pastă rezultată din amestecul de făină și apă în care se așeza carnea, și avea într-un fel rolul de vas în care era gătită carnea, păstrându-se astfel sucurile și aromele.

Acest fel de mâncare datează încă de pe vremea egiptenilor, iar atunci plăcintele erau umplute cu orz, ovăz, secară și unse cu miere.