Bolnavul inchipuit, cum mai este numit ipohondrul, nu isi propune in mod voit sa se gandeasca la starea de rau sau sa si-o produca. "Tensiunile, conflictele si suferinta sufleteasca sunt cele care imbraca anumite simptome in afectiuni organice", potrivit psihologului Stefania Nita, de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie din Bucuresti. Ipohondria este, asadar, modul in care psihicul gaseste o solutie de compromis in raport cu tensiunea si conflictele interioare, devenite prea greu de suportat. Se produce astfel o detensionare: o persoana pune in corpul sau tensiunile sufletesti pe care nu le poate intelege si solutiona.

Suferinte sufletesti

Ipohondria afecteaza in egala masura femeile si barbatii si debuteaza de cele mai multe ori in jurul varstei a doua. De cele mai multe ori, este declansata de anumite contexte existentiale: schimbari in cadrul relatiilor de familie, intrarea la menopauza, posibile crize in cuplu, divort, decesul unor persoane apropiate s.a.m.d.

Criza existentiala din debutul varstei a doua poate, de asemenea, sa atraga dupa sine posibile manifestari de tipul ipohondriei. Aceste manifestari pot sa apara din adolescenta, perioada incarcata emotional, si se fixeaxa treptat, devenind evidente la varsta a treia, cand simptomele acuzate isi gasesc, de cele mai mult ori, suport si in plan real. Cauzele care declanseaza aceasta tulburare difera totusi de la o persoana la alta si de la o istorie de viata la alta.

Nevoie de atentie

"Un aspect comun la persoanele ipohondre este ca ele incearca, astfel, sa atraga atentia asupra lor din nevoia de a se simti iubite, ingrijite, de a-i simti pe ceilalti in jurul lor. Ipohondria reprezinta o forma inconstienta de santaj emotional legat de relatia cu cei apropiati.

Tulburarea apare asadar in momentele in care siguranta relatiei cu ei este amenintata. Putem dezvolta fie pasager, fie pe o perioada lunga (uneori se poate intinde pe cativa ani) aceasta tulburare in momentele de separare: prin despartire, mutare, divort sau decesul cuiva apropiat.

Ipohondriei i se asociaza frecvent simptome de anxietate, atacuri de panica si uneori stari de deprimare si depresie. Aceasta tulburare poate fi un semn care precede instalarea depresiei, ca o forma inconstienta de aparare, atrage atentia psihologul Stefania Nita.

Analize amanuntite

Investigatiile medicale nu dezvaluie nici o suferinta reala, iar ipohondrul le repeta iar si iar, convins fiind ca teama lui este motivata. Rezultatele negative ale analizelor nu-i aduc linistea si bucuria, asa cum se intampla in mod firesc in cazul altor persoane.

Din contra, un rezultat afirmativ ar fi cel care ii ofera linistea de care are nevoie, pentru ca ipohondrul este asigurat astfel ca nu va fi parasit si ca va avea parte de toata grija si atentia celor din jur. Confirmarea unui diagnostic il aduce pe ipohondru intr-o relatie de dependenta fata de cei apropiati.

Sfatul psihologului

Un psihoterapeut ii ajuta pe ipohondrii sa inteleaga semnificatia starilor prin care trec si sa gaseasca solutii pentru conflictele, tensiunile si suferinta care se manifesta prin ipohondrie. Din pacate insa, ipohondrii nu sunt constienti ca sufera de o tulburare si nu accepta usor ajutorul unui psihoterapeut.

"Aceasta este totusi singura metoda prin care ipohondrul se elibereaza de suferinta emotionala, dar si de investigatiile medicale inutile, dureroase si nu de putine ori insotite de riscuri pentru sanatate", potrivit psihologului Stefania Nita.

Citeste si Jurnalul National