Te-ar surprinde să afli că iubirea este cea care duce la divorț?

Să începem din anul 1600. Pe atunci nu exista divorț pentru cuplurile căsătorite.
Biserica catolică influența și controla căsătoriile. Cu câteva excepții, căsătoriile erau ceva permanent.
Aceste căsătorii nu se bazau pe iubire, ci pe chestiuni practice – păstrarea pământului în familie și statutul stabil.

În secolul 18 se spunea că “iubirea pasională între soți era un păcat.”

Femeile au început să citeacă romane de dragoste și li s-a întipărit ideea că ar trebui să se căsătorească din iubire și nu pentru alte lucruri.

Odată intrată în ecuație iubirea, căsătoria eternă a devenit psihologic inconsecventă.
Sentimentele romantice sunt emoționante. Iar sentimentele se schimbă în timp. De aceea, o căsătorie construită pe sentimente romantice nu poate fi indisolubilă.

Deoarece “emoțiile umane au nevoie să rămână constant eterne… divorțul a devenit practice posibil.”

Căsătoria bazată pe factori ca religia, pământul și obligațiile familiare au baze mai stabile decât cele ce se întemeiază doar pe sentimente.

Deci, data viitoare când auzi pe cineva care se plânge de rata divorțurilor, dă vina pe iubire.