Alina Șerban, mărturisire sinceră la „CineCool”: ”Când auzeam muzică, începeam să țopăi”
Publicat pe 30.05.2018 la 16:57 Actualizat pe 11.07.2018 la 15:06
Despre cum și-a început drumul în industria filmului, Alina a povestit la „CineCOOL”, pastila de teatru și film din cadrul emisiunii ”PoveștiCOOL”, difuzată de Happy Channel sâmbăta și duminica, de la 14.30 (în reluare luni-vineri, de la 15.30, și luni-joi, de la miezul nopții).
Alina Șerban, actrița de etnie rromă care a devenit celebră în Marea Britanie, nu și-a imaginat vreodată că primul film de lung-metraj în care a jucat va fi nominalizat la Festivalul Internațional de Film de la Cannes și că ea va fi singura care reprezintă România anul acesta. Despre cum și-a început drumul în industria filmului, Alina a povestit la „CineCOOL”, pastila de teatru și film din cadrul emisiunii ”PoveștiCOOL”, difuzată de Happy Channel sâmbăta și duminica, de la 14.30 (în reluare luni-vineri, de la 15.30, și luni-joi, de la miezul nopții).
„Am făcut Colegiul Tehnic «Media», am fost prima dată la matematică-informatică, după, m-am mutat la filologie. Nu am avut un profil artistic pe care puteam să îl urmez. În clasa a noua, veneau la noi la școală și făceau reclamă la diferite cursuri la care puteai să te duci o lună pe gratis. Și nouă ne surâdea asta, pentru că nu eram niște copii foarte bogați. Ne gândeam la ce ne putem duce gratis. Venise un domn care ne zicea că face cursuri de actorie și prima lună este gratis. Am zis: «Clar trebuie să mergem!». Atunci am realizat că asta vreau să fac, ceva în sufletul meu spunea că trebuie să continui. Voiam să continui cu acel curs, însă nu ne permiteam. După o lună de zile a trebuit să renunț, însă marea mea tristețe a fost că ceilalți colegi ai mei au reușit să continue. Atunci o colegă îmi spunea: «Ali, nu mai plânge, tu asta ești menită să faci!».”
Actrița povestește și despre prima ei pasiune, care nu a fost actoria:
„Când eram la școală, făceam spectacole de dans în fața profesorilor. Le antrenam pe colegele mele și făceam un mini-spectacol. Dragostea mea pentru dans e de când eram mică. Pe vremea comunismului, când mama trebuia sa stea la cozi și mă ținea în brațe, eu, dacă auzeam muzică, săream din brațele ei și începeam să țopăi. Asta se întâmpla când eu aveam doar 2 ani, nici nu știam să vorbesc.”
