Direct din studioul Radio ZU, Mihai Morar răspunde provocării ”CulTOUR” de 61 de întrebări. Deși spune că este obișnuit să fie el cel care pune întrebările, Mihai și-a luat în serios rolul de invitat și a răspuns fiecărei întrebări de-ale noastre.

- Cum ești ca tată?
- Copil. La mintea lor, de cele mai multe ori.
- Descrie-te într-o propoziție.
- Cred că propoziția prin care mi-ar plăcea să fiu descris e asta: ”Mihai Morar este tatăl Marei și al Cezarei și al încă unui copil al cărui nume va fi stabilit la o dată ulterioară, după ce va fi aflat sexul și data nașterii”.
- Ce nu știe lumea despre tine?
- Foarte greu după atâția ani să existe necunoscute. Însă, îmi place să cred că lucrurile cu adevărat importante pentru mine și familia mea să rămână pentru familia mea. În viața privată, de exemplu, sunt un tip foarte tăcut.
- După ce tânjește copilul din tine?
- După curtea blocului, a școlii, a bunicilor, după comunitățile care existau în copilărie.
- Care sunt acele două reguli, sau valori personale, pe care nu le-ai încălca niciodată?
- Nu mi-aș părăsi niciodată copiii. Noi trebuie să îi iubim necondiționat pe ei. Ei nu trebuie să facă asta, pentru că noi am făcut alegerea asta de a-i aduce pe lume și avem o responsabilitate pentru ei până când ei hotorăsc să plece, când, consider că noi nu mai avem dreptul să horătâm asupra vieții lor.

Care a fost primul său job, pe când avea doar 16 ani, ce părere are despre pedepsele aplicate copiilor, ce îl sperie și multe altele, în clipul alăturat.