Tu locuiai în aceeași clădire de cămin ca și mine - un amestec de lumini difuze și birouri vopsite stângaci și transformate în camere de locuit, pe strada West 10. Tu și o mână de prieteni din liceu tocmai sosirăți împreună din Chicago. Aveai părul roșcat, trupa ta preferată era The Replacements, învățai franceză și noul meu coleg de cameră ne-a făcut cunoștință.

Într-o seară de duminică, un grup de prieteni fumau iarbă în camera ta de cămin și se uitau la Brewster's Millions, când unul dintre prietenii noștri a venit cu ideea unui pariu: prima persoană din acea cameră care se va căsători va primi 30 de dolari - prețul unui certificat de căsătorie în New York. În dimineața următoare, inspirat de pariul inedit dar și de afecțiunea pe care ți-o purtam, te-am întrebat dacă vrei să mergem la primărie și să ne luăm și ai spus da.”

Temându-se de reacția părinților, cei doi au anulat căsătoria după trei zile, dar cei doi au rămas buni prieteni, glumind pe seama pariului făcut.

Cu două săptămâni înainte de terminare semestrului, el a aflat că tatăl lui, un expat în Japonia, era grav bolnav de cancer. Bărbatul a plecat imediat pentru a fi aproape de părintele său și a locuit în Japonia, inițial timp de șase luni, apoi a rămas pentru opt ani. Cum pe atunci nu exista internet, iar în satul din țara îndepărtată în care se afla, nu erau nici linii de telefon, cei doi au pierdut legătura. Și-a realizat o carieră, s-a căsătorit și a divorțat. Întors în New York, a revăzut-o pe prima soție fugitiv, la metrou și de atunci nu mai are liniște.

Scrisoarea se încheie cu “ în momentul în care te-am văzut, am simțit cum toți anii care au trecut s-au dizolvat și am petrecut toată dimineața întrebându-mă cum este viața ta. Poate este o sugestie absurdă, dar ai vrea să ne întâlnim la o cafea și să recuperăm un sfert de secol de viață?”

Foto: hepta.ro