"Prima mea întâlnire cu restaurantaul a fost undeva prin anul 1987, nu lucrăm chiar ca ospătar. Căram bagaje la Flamingo, în Eforie Sud, şi mi se spunea „Da". Eram poreclit aşa pentru că de fiecare dată când venea cineva să-mi spună să fac ceva, eu nu refuzam. Îmi amintesc că o dată au făcut o glumă şi m-au pus să car un televizor color, extrem de mare, dintr-o cameră în altă. Nu a venit nimeni să mă ajute, aşa că ingeniosul de Scărlătescu a făcut un cărucior din ăla cu rulmenţi, am pus televizorul pe el şi l-am cărat de colo-colo."