Marea actriță a teatrului românesc și-a rupt puțin din programul ei aglomerat și a povestit despre cele mai frumoase amintiri din copilăria ei, despre personajul Florica din pe care îl interpretează în “Adela”, și multe altele.

Doamna Nuami Dinescu a povestit despre viața de artist, despre programul de somn și cât de devreme se trezește, până la pregătirea în drum spre platourile de filmare. Laudă cu seriozitate toată echipa de producție “Adela”, recunoscând cât de mult îi place acest proiect.

Copilăria actriței a fost foarte fericită, după cum susține și aceasta. Ține minte cu drag care era atmosfera din familie în pragul sărbătorilor de iarnă. Nu aveau lucurile de care beneficiază acum, dar mama artistei avea mereu grijă ca bradul să fie împodobit în dulcele stil clasic.

Țin minte că Moș Crăciun avea câte ceva pentru toți. Am avut niște părinți minunați, care din clipa în care am venit noi pe lume n-a mai existat nimic.

Nuami Dinescu a trăit o adevărată nostalgie pe parcursul interviului pentru CulTour. Cu veselie în glas și-a amintit de tradițiile pe care le respecta în copilărie, tradiții care se sting ușor-ușor în prezent. Mersul cu colindul era una dintre ele.

La noi la ora 2 dimineața, în apropierea Crăciunului, toți oamenii erau la porți cu luminile aprinse cu câte un sat de covrigi, biscuiți, nuci și mere. Toți așteptau colindătorii. Când ajungeam acasă cu surorile mele ne număram covrigii primiți împreună.

Actrița mărturisește că personalitatea ei este o combinație dobândită de la ambii părinți, dar uneori tinde să semene mai mult cu mama ei.

Seamăn foarte mult cu mama la fizic. De la tata am luat niște nervi și o ironie fină, era un foarte temperamental. În rest tot ce este bun și puternic în mine este de la mama.

Marea actriță mărturisește cu lacrimi în ochi că pierderea mamei ei a fost foarte dureroasă, mai ales că ultimul Crăciun petrecut a fost și primul fără mama dumneaei. Nuami Dinescu încearcă din răsputeri să-i mențină sufletul mamei ei încă viu.

Mama nu s-a văitat niciodată. Era o femeie inventivă, mereu atentă la toate. Mama a fost un om al datoriei și a fost un om extraordinar de blând și de bun.

În copilărie artista visa să devină profesoară, îi plăcea foarte mult tradiția de a oferi flori doamnelor învățătoare. Povestea cu teatrul a apărut într-un mod foarte neașteptat, după o „deziluzie în amor”, după cum declară respectabila actriță.

Teatrul a venit ca un pansament pentru sufletul tânăr al Nuamei Dinescu. Simțea nevoia să-și ocupe timpul cu ceva, să treacă peste suferință și să trăiească alte sentimente. Acela a fost momentul în care actrița și-a descoperit cu adevărat marea dragoste, scena.

• nuami dinescu
• copilarie
• actrita
• teatru
• amintiri
• cultour
• interviu